O Curte Constituţională de curte

Luni, 12 iulie, în comuna Rezeni, raionul Ialoveni, a avut loc inaugurarea unui monument comemorativ dedicat jertfelor comunismului.

Inscripţia de pe postament povesteşte laconic:

„In memoriam

Nicolae PLATON

Diomid PLATON

Ilie GROIAN

Eugen JURIAR (JURIAN)

Nichita STACANOV

Alexandru MIHALACHE

Dănilă TITICĂ

Alexandru CAMARDIN

Doi necunoscuţi

OMORÂŢI MIŞELEŞTE – ÎNGROPAŢI DE VII DE BOLŞEVICI LA 12 IULIE 1941″.

Fruntaşii acestei comune au fost arestaţi în noaptea de 12 iulie 1941, duşi la marginea satului, unde – cum războiul abia începuse şi astfel călăii doreau să facă economie de gloanţe – i-au legat doi câte doi, spate la spate, cu sârmă ghimpată şi i-au aruncat într-o groapă săpată în pripă, peste care au aruncat pământ, îngropându-i de vii.

Grigore Titică din Rezeni avea pe atunci 12 ani. Povesteşte cum bunelul lui – Dănilă Titică – a fost scos la vreme de noapte din casă şi nu s-a mai întors. Abia peste câteva luni, boii unui consătean pe nume Ulian Bivol, păscând pe un şes din apropierea satului, la un moment dat s-au apropiat de un anume loc şi, fornăind, au început să scurme cu copitele până a ieşit la vedere o mână de om…

Fiecare localitate din Basarabia are câte un mormânt asemănător. Care mai trebuie descoperit.

Fiecare localitate dintre Prut şi până dincolo de Nistru are un Katyn.

Toată Basarabia e un Katyn.

Acelaşi Grigore Titică povesteşte cum, în anii de după război, un elev din clasa a cincea a şcolii din Rezeni se juca cu mingea în clasă şi întâmplător a lovit cu mingea portretul lui Stalin de deasupra tablei, faptă pentru care – copil de 12 ani! – a făcut doi ani de închisoare.

Doamna Elizaveta Creţu vorbeşte de socrul ei – Spiridon Creţu -, care a părăsit o şcoală de meserii, „FZO” de pe vremuri, şi a fost condamnat la şase ani de închisoare.

Ion Chiosa, consilier al primăriei din Rezeni, unul dintre iniţiatorii ridicării acestui monument al memoriei, a vorbit despre tatăl său – ţăran care a fost ucis pentru că – atenţie! – „avea coasă mare şi cosea brazdă lată”. Asta era unica lui „vină”.

Ecaterina Jaravere a suportat cheltuielile de instalare a crucii, cioplită de Valentin Vârtosu, în memoria mamei ei, Alexandra Russo, rudă cu scriitorul Alecu Russo, care a fost întemniţată şi omorâtă în închisoarea din Karaganda, ea însăşi fiind arestată la vârsta de 9 ani – nici azi nu ştie pentru ce – şi a făcut 14 ani de temniţă în diferite închisori comuniste, de unde a ieşit la vârsta de 23 de ani.

Autorul ideii acestui monument, Mihai Ciocanu, a menţionat că de asemenea locuri de pomenire ar trebui să fie plină Basarabia.

Şi cu adevărat, Basarabia noastră e ţara cea mai bogată în durere.

Şi lipsă de moralitate.

În acele clipe triste, când mii de locuitori din Rezeni comemorau jertfele ocupaţiei sovietice, Curtea Constituțională a republicii anula Decretul preşedintelui-interimar Mihai Ghimpu.

Deci, conform deciziei ei, 28 iunie 1940 nu mai este Zi a Ocupaţiei sovietice, ci Zi a Eliberării Sovietice a românilor basarabeni de sub jugul românilor!

Cei împuşcaţi nu au nicio îndreptățire, ci doar cei care i-au împuşcat.

Persoanele îngropate de vii la Rezeni, ca şi zecile de mii de basarabeni aruncaţi în gropile cu var, ca şi cei spânzuraţi de funiile de la clopotele din biserici, ca şi cei aruncați cu pietre legate de gât sub gheaţa Nistrului, ca şi cei stropiţi cu benzină, cărora li s-a dat foc în pieţe publice, ca şi pruncii trecuți prin spada armelor militarilor sovietici, ca şi cei deportaţi – copii, femei, bătrâni, invalizi – la Polul Nord, ca şi cei ucişi prin foametea organizată în ’46-’47 – nici unul dintre ei, afirmă Curtea Constituţională, n-a avut dreptate.

Dreptatea a fost şi rămâne a fi doar de partea celora care i-au împuşcat, ucis, omorât, deportat, maltratat, spânzurat.

Tot Curtea Constituţională a decis: „Armata rusă nu trebuie retrasă de pe teritoriul republicii. Trăiască Stalin!”.

E semnificativ faptul că în cele două ore de dezbateri membrii Curţii Constituţionale se uitau mereu să vadă cât e ora (mai bine se uitau la calendar să vadă în ce secol trăim!) la ceasurile lor cu diamante (ceasuri de 30.000 euro), pe care le-au primit cadou acum mai bine de un an de zile de la Vladimir Voronin.

Prin acest gest de lachei ai partidului de guvernământ, domnii judecători

Dumitru PULBERE

Victor PUȘCAȘ

Valeria ŞTERBEŢ

Petru RAILEAN

Alina IANUCENKO

au compromis lamentabil justiția moldovenească.

Ruşine!

Ei au legiferat Pactul Ribbentrop-Molotov.

Au devenit complicii lui Stalin şi Hitler.

S-au situat de partea ocupanţilor, călăilor, a cozilor de topor.

Şi au anulat Declarația de Independenţă.

Aşa Curtea Constituţională a devenit, prin acest act de umilire a întregului nostru popor, anticonstituţională.

Şi-şi merită numele de Curte Constituţională de curte a lui Voronin.

Ei au jignit morţii noştri, inclusiv pe cei asasinaţi la Rezeni.

Rezeni, care este comuna celor trei membri marcanţi ai Sfatului Ţării: Ion Inculeţ, Ion Pelivan şi Elena Alistar, care în 1918 au votat Unirea Basarabiei cu România, e şi comuna mea, satul copilăriei mele, Codreni, făcând parte din ea, cei doi necunoscuţi înmormântaţi la Rezeni s-ar putea să fie chiar consăteni de-ai mei.

Prezent la comemorare, preşedintele interimar al republicii Mihai Ghimpu, aflând de decizia „irevocabilă” a Curţii Constituţionale de a lua parte celor care i-au schingiuit, maltratat, ucis pe cei îngropaţi sub crucile grele de piatră în preajma bisericii Arhanghelii Mihail şi Gavriil din Rezeni, a ţinut să sublinieze cu durere: „Azi Curtea Constituţională a republicii a mai tras câte un glonț în aceşti 10 consăteni ai dumneavoastră, dar şi în celelalte zeci de mii de jertfe nevinovate ale regimului totalitar comunist! Încă o dovadă că mai trăim sub ocupaţie. Ni s-a luat dreptul să-i pomenim la 28 iunie. E o dramă a unui popor care nu vrea să-şi cunoască martirii, cumpenele prin care a trecut, istoria”.

„Înseamnă că nu mai suntem oameni!”, a spus, ca o replică la cele rostite de preşedintele interimar al republicii, moş Petre Platon din Rezeni, al cărui tată, Deomid Platon, a fost şi el astupat cu pământ în groapa de la marginea localităţii. Şi parcă adresându-se călăilor săi, cei care au ajuns şi în Curtea Constituţională, a rostit cu fruntea plecată: „Vă rog, iertaţi-mă!”.

Ca şi cum ea îl mai poate trimite în orice clipă în Siberia sau vârî de viu, ca şi pe tatăl său, în mormânt.

Dar cei care i-au împuşcat tatăl, care i-au îmbolnăvit mama, care l-au lăsat orfan de la vârsta de 12 ani nu au de gând să-l ierte: ei vor continua să-şi bată joc de-acum de copiii lui şi de copiii copiilor lui.

Dacă nu ne va veni mintea la cap şi-i vom lăsa pe cei care ne-au nedreptăţit la nesfârşit să ne facă dreptate.