Poruncă nescrisă
Să faci copii,
Să-nalţi o casă,
Şi să plantezi un pom!
Aceasta e menirea ta,
De om…(E.I.)
Tatăl Robertei fata ucisă de șoferul drogat a plantat un copac. În locul unde în urmă cu o săptămână a murit fiica sa va crește un măr.
A revenit la locul tragediei, nu i-a fost ușor. A venit mama. Au venit prieteni. Locul unde Roberta a fost răstingnită pe pământ ar fi vrut să poarte, spune tatăl, o troiță. Pentru că nu i s-a dat voie, o unitate militară aflată în proximitate nu îi permite, aici va să crească un măr. Este împrejmuit cu pietricele albe, aproape ca niște lacrimi.
Momentul a fost curmat de întrebări. Cineva tot va trebui să răspundă la ele. S-o face dreptate cândva. Dacă nu aici poate…
„Eu ar trebui să îi îmbărbătez pe ei cât copilul lor va fi în pușcărie. Eu nici nu știu cine instrumentează cazul. Nu am niciun telefon de la Poliție. Cred că au fost de fațadă acele demiteri”. Așa vorbește un părinte căruia i-a murit copilul. E tatăl tău Roberta…!
NU imi place DELOC Atitudinea IMPACIUITORISTA a TATALUI Fetei UCISE !
Se mentine in asta, de la inceput.
Ia uite ca nu mai poate de Grija FAMILIONULUI Drogatului Ucigas !
BAAAA !
ASTA ese o insulta la MEMORIA Fiicei tale !
Si, DE CE NU te-a dus MIntea sa ii arati Fetei PERICOLELE Zonei „VAMAIOTE” un Cuibar de Jeg MOral si Drogangeala !
EU mi-am PAZIT 13 ani pe cei PATRU Copii, i-am dus ZILNIC la SCOALA, intre 1990 si 2003, desi era in CENTRUL Bucurestilor …
Se furau Copii in acei ani …
I-am tinut in ASCULTARE, acum ma acuza ca am fost DUR !
Sa ma acuze !
Ca sa ma acuze, trebuie sa fie VII !
Sunt VII, Toti PATRU.