O nouă unanimitate

Nu se prea mai găseşte cineva, persoană, persoană foarte importantă, persoană fără importanţă, grupuri, comunităţi, instituţii, organizaţii, lideri, proprietari şi chiriaşi, desigur şomeri, precum şi majoritatea străinilor care referindu-se la România, în următoarele şase luni, să nu accepte ideea că ne aşteaptă dezvoltări critice, stări de lucruri grave, necazuri şi chiar nenorociri. Nu majoritatea, nimeni!

La putere sau în opoziţie, toţi cei care pretind că fac politică, se ocupă de treburile ţării sunt deja monotoni în repetarea aceloraşi teme. Dificultăţi, crize, recesiune, inflaţie, starea leului, a vulpilor, a iepurilor, a găinilor. Din rău în mai rău, către victoria finală. E jale! Singurul lucru asupra căruia, dincolo de poziţie, interese, găşti şi aranjamente, sunt cu toţii de acord. Mai rar aşa unanimitate!

Situaţia devine tot mai complicată, se coboară sub praguri de suportabilitate elementară. Mai apare cineva şi spune: abia acum începe criza! Deci, până acum a fost… floare la ureche!

Totuşi, ţara trebuie guvernată. Mai mult, misiunea oricărei guvernări ar fi să scoată ţara din criză. O agendă complexă, încărcată, marcată de discordanţe, corelaţii negative, obstacole şi desigur… capcane!

O presiune constantă a timpului – lucruri ce nu suportă amânare sunt adunate pe o listă din ce în ce mai încărcată. Cele mai bune intenţii asumate, nu doar declarate, sunt încercuite de riscuri.

Norocul nu prea mai rătăceşte pe meleagurile noastre. Cel mai uşor e să presimţi, să proroceşti întâmplări nefericite. Pesimismul e în floare. Celor din opoziţie le-a pierit pofta de putere. Stau cuminţi la umbră şi se feresc ca de moarte de întunericul crizei.

Mai e ceva! O socoteală simplă! Dacă în anii care au trecut, guvernarea Boc (pare de veacuri), în vremuri incomparabil mai bune, aceiaşi oameni au probat o performanţă de 6,5 spre 5 şi au rămas agăţaţi de scaune în lipsa unei concurenţe viguroase, ce vor face acum?

Aceiaşi oameni, aceleaşi năravuri, aceleaşi combinaţii, aceeaşi lipsă de strategie, dar, aşa cum recunosc toţi, o cu totul altă realitate. Bulversantă, explozivă, plină de prăbuşiri. În spatele lor, nici o resursă umană mai proaspătă, cu aptitudini, determinare, susţinere demne de intervalul „6 luni şi vai de noi!”. Ştim cine sunt, ce pot, ce ar putea vrea să facă. Ştim că va fi incomparabil mai greu, mai rău, mai dureros!

Suntem pe punctul să ne asumăm, a câta oară (?!), eternul fatalism românesc. Cu ce ar putea fi mai buni iluştrii noştri conducători în lunile ce vor veni?!

Oare va fi clarviziunea de care ar trebui să dea dovadă pentru a găsi calea de ieşire din criză? Unde era până acum madam Clarviziunea?!

De câtă compasiune sunt marcaţi, inspiraţi, mişcaţi aceşti bravi bărbaţi? Nu de milă! De compasiune! Deci nu cu pomeni, concesii, excepţii, resturi aruncate la plebe… Unde era şi când va veni madam Compasiunea, la braţ cu aceşti eroi ai neamului?

Şi nu în ultimul rând, unde ţin ascuns curajul?! Curajul de a lua decizii pe muchie de cuţit, de a înfrunta stări şi situaţii cu risc maxim?! Fără să clipească, fără să ezite, fără să se ascundă după coteţul câinelui. Avem ceva bravură, domnilor? Madam Bravura e acasă? Acasă la cine?!

Deci e simplu: Clarviziune, Compasiune, Curaj! La vremuri grele, lideri pe măsură! Sau nu?

Ar fi momentul unei surprize istorice!

Un Boc vizionar, un Vlădescu plin de compasiune, un Şeitan plin de curaj. Şi tot aşa. Şi toţi uniţi în cuget şi simţiri. Nu, nu muget. E imposibil? Nu. S-a întâmplat adesea, în situaţii-limită, oameni oarecare, mediocri, fricoşi, egoişti să se scoale în două picioare şi să rupă gura târgului. Nimeni nu s-a născut erou! Deci, pacientul e al tău, Guvern al României!

Ceea ce e sigur e că altfel nu se poate! Nu ajunge să mergeţi doar la birouri, să faceţi şedinţe, să semnaţi hârtii, să strâmbaţi din nas la critică, să cârpiţi prin China brandul de ţară, să vă daţi cu părerea pe la B1 despre starea de fapt. De acum.

Ştim cu toţii ce urmează. Hai, vă urmăm!

Curat, unanimitate!

Se joacă sec. Mai rar aşa prăpastie!

Săriţi!! Sărim?!

Oricum ne ducem la vale!

P.S. Au scăpat de ceva aceşti aleşi ai neamului în ultimele şase luni? Păi… Păi da! De ANI! E un început.