O ordonanță fără studiu de impact este o factură amânată. Cine o plătește, de fiecare dată

În aproape orice economie europeană, o lege cu efecte majore asupra bugetului sau a mediului de afaceri vine însoțită de o evaluare: cât costă, pe cine afectează, ce alternative au fost analizate. În România, această etapă există mai mult pe hârtie. Nota de fundamentare a unei ordonanțe de urgență are, de regulă, o rubrică dedicată […]

Adrian Negrescu - Contributor
O ordonanță fără studiu de impact este o factură amânată. Cine o plătește, de fiecare dată

În aproape orice economie europeană, o lege cu efecte majore asupra bugetului sau a mediului de afaceri vine însoțită de o evaluare: cât costă, pe cine afectează, ce alternative au fost analizate. În România, această etapă există mai mult pe hârtie. Nota de fundamentare a unei ordonanțe de urgență are, de regulă, o rubrică dedicată […]

În aproape orice economie europeană, o lege cu efecte majore asupra bugetului sau a mediului de afaceri vine însoțită de o evaluare: cât costă, pe cine afectează, ce alternative au fost analizate. În România, această etapă există mai mult pe hârtie. Nota de fundamentare a unei ordonanțe de urgență are, de regulă, o rubrică dedicată impactului economic. Prea des, acolo scrie doar că măsura „nu are impact” sau că efectele „vor fi evaluate ulterior”.

Rezultatul este un stat care decide repede și plătește încet, ani la rând. Noul guvern are șansa să schimbe această practică. Pentru asta nu are nevoie de reforme spectaculoase, ci de o regulă simplă: nicio ordonanță de urgență cu efect economic fără un studiu de impact real, publicat odată cu actul normativ și verificabil de oricine.

Merită privite câteva exemple din ultimii ani, pentru că arată ce se întâmplă când această regulă lipsește.

Energia: protecție scumpă, plătită cu întârziere

Schema de plafonare a prețurilor la energie și gaze a fost introdusă în 2022, într-un moment de criză reală. Intenția era corectă: populația și firmele trebuiau protejate de un șoc de prețuri fără precedent. Problema a fost că schema a devenit permanentă, fără o evaluare a costurilor pe termen lung și fără un plan clar de ieșire.

Statul a plătit, în trei ani, circa 30 de miliarde de lei pentru plafonare. În paralel a acumulat restanțe de miliarde de lei către furnizori, care au fost nevoiți să se împrumute de la bănci ca să finanțeze schema. Bani care ar fi putut merge în capacități noi de producție, rețele sau stocare s-au consumat în subvenții. Când plafonarea la electricitate a încetat, în iulie 2025, ieșirea s-a făcut brusc, iar facturile și inflația au crescut puternic într-un interval foarte scurt. Un studiu de impact ar fi impus de la început o ieșire treptată și o țintire a ajutorului spre cei vulnerabili, nu spre toată lumea.

Plafonarea adaosului comercial: măsura temporară care nu se mai termină

Limitarea adaosului comercial la alimentele de bază a fost gândită, în 2023, ca o intervenție temporară. De atunci a fost prelungită de mai multe ori, ultima dată până la sfârșitul lui 2026. Nu a existat până acum o evaluare publică, independentă, care să arate cât a scăzut efectiv coșul de cumpărături al familiilor cu venituri mici și ce s-a întâmplat cu prețurile produselor neplafonate.

Comercianții spun că pierderile de pe cele 17 alimente plafonate sunt recuperate prin scumpirea altor produse. Producătorii, mai ales din industria laptelui, avertizează că presiunea pe preț i-a împins în pierdere. Dacă au sau nu dreptate trebuie să ne arate datele, nu declarațiile. Tocmai aceste date lipsesc. O măsură prelungită de atâtea ori fără o analiză a efectelor încetează să mai fie politică economică și devine reflex politic.

Fiscalitatea: regulile care se schimbă mai des decât bugetele firmelor

Impozitul pe dividende a urcat în câțiva ani de la 5% la 16%, prin pași succesivi. Taxa pe construcțiile speciale a fost introdusă, eliminată și reintrodusă. Regimul microîntreprinderilor și facilitățile sectoriale au fost modificate de mai multe ori în același an. Fiecare schimbare are, luată separat, o justificare bugetară. Puse cap la cap, ele au creat cel mai scump lucru pentru un investitor: imposibilitatea de a face planuri. Costul impredictibilității nu apare în nicio notă de fundamentare, dar se vede în investițiile străine care scad și în firmele care își amână extinderea.

Jocurile de noroc: cazul de manual

Cel mai recent și mai clar exemplu este Ordonanța de urgență nr. 7/2026. Aceasta a mutat la primării decizia privind sălile de jocuri, fără să prevadă ce se întâmplă în localitățile care nu adoptă regulamentele necesare. Cum mai puțin de 4% dintre cele aproximativ 3.100 de primării au luat o hotărâre, autorizațiile au început să expire fără să poată fi reînnoite. Numărul aparatelor autorizate a scăzut de la 43.306 în martie la 15.579 la începutul lui noiembrie. Ministerul Finanțelor recunoaște acum, la rectificare, un minus de 750 de milioane de lei la încasări, iar pe nouă luni pierderea se apropie de 800 de milioane de lei.

La Frames am avertizat încă din septembrie că piața se va contracta cu peste 80% până la începutul lui 2027 dacă nu se intervine. Nu a fost nevoie de modele sofisticate, ci doar de citirea calendarului de expirare a autorizațiilor, disponibil public. Exact acest tip de calcul ar fi trebuit să existe înainte de adoptarea ordonanței.

Ce ar trebui să conțină un studiu de impact

Nu cer birocrație suplimentară, ci disciplină. Un studiu de impact util poate fi realizat în câteva săptămâni și trebuie să răspundă la cinci întrebări:

  1. Ce efect are măsura asupra veniturilor și cheltuielilor statului, pe un an și pe trei ani?
  2. Câte firme și câți angajați sunt afectați?
  3. Au instituțiile capacitatea să o aplice?
  4. Cum arată perioada de tranziție?
  5. Ce indicatori arată, după șase luni, dacă măsura funcționează?

Analiza trebuie publicată odată cu ordonanța. Măsurile cu impact mare trebuie reevaluate obligatoriu după un termen fix. Iar când rezultatele contrazic estimările, corecția trebuie să vină repede.

Toate exemplele de mai sus au un numitor comun. Au fost decizii adoptate pentru a rezolva o problemă imediată sau pentru a transmite un mesaj, fără o socoteală a consecințelor. Costurile au venit mai târziu, sub formă de deficite, restanțe, scumpiri și firme închise.

Noul guvern poate decide ca această epocă să se încheie. Dacă vrea cu adevărat să recâștige încrederea mediului de afaceri și a investitorilor, prima reformă este cea mai ieftină dintre toate: înainte de fiecare ordonanță, un calcul.

Distribuie articolul pe:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.