O pasiune Art Deco

Capitala Rusiei, Moscova, continuă să se îmbogățească cu noi și neașteptate muzee, la inițiativa unor colecționari privați. Ultimul născut este cel Art Deco.

Un om de afaceri și mecena rus, Mkrtich Okroyan, împreună cu soția sa, Alla Baban, au reunit într-un muzeu privat din Moscova, colecția lor de statuete criselefantine și obiecte de artă din anii 20-40, realizate de marii artiști europeni ai epocii. Muzeul se află de-a lungul râului Moscova, într-un vechi complex industrial.

Colecția sa cuprinde sculpturi ale marilor reprezentanți ai mișcării: Dimitrie Chipăruș, cu peste 100 de opere, Claire Colinet, Ferdinand Preiss, Bruno Zach, Gerdago, Paul Philippe, cu picturi și mobile lucrate de importanți ebeniști.

Adrian Alan, „Dansatori”

Multe dintre operele din colecția lui Okroyan au fost protagonistele importantelor expoziții de la Paris, Salamanca, München, Moscova și Londra.

Fiul unui poet armean, Okroyan este un mecena și un important om de afaceri. Laureat în matematică și conducătorul uneia dintre industriile de bază ale aviației din regiunea Moscovei, el a început să colecționeze, la sfârșitul anilor 80, opere de artă ale marilor maeștri ruși, precum Aleksej Bogoljubov, Aleksandr Labas, Anatoli Zverev. Era pasionat de mișcarea Mir Iskusstva. După care, a plecat la Paris, unde a cunoscut creațiile unor importanți sculptori europenni ce s-au inspirat din faimoasele Balete ale lui Serghei Diaghilev.

Sinteza dintre arta rusă și cea europeană a fost punctul de plecare al colecției sale Art Deco.

”Astăzi, colecția mea acoperă peste 200 de ani de istoria artei, de la pictura clasică din secolul al XIX-lea, la operele Impresionismului și Postimpresionismului francez, până la noile tendințe ale picturii ruse din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Toate perioadele artistice din Rusia erau reprezentate în galerii importante, precum Galeria Tretiakov și Muzeul Pușkin, Muzeul Rus și Ermitaj, în timp ce Art Deco nu se afla în nicio instituție a statuluui și rămânea inaccesibilă marelui public. Pentru că sunt pasionat să citesc mult despre artă, m-am gândit că acest curent într-adevăr semnificativ al secolului al XX-lea ar trebui reprezentat. Dacă el se formase cu mult înainte în Europa Occidentală, la noi era recent. Piesele mai prețioase pe care eu le iubesc și le am în muzeu sunt operele lui Dimitrie Chipăruș a cărui colecție mi-aș dori să fie completă. Apoi, panourile în lac ale lui Jean Dunand, maestrul francez de origine elvețiană, unul ditnre primii europeni care a început să lucreze în tehnica urushi japoneză și sunt bucuros că dețin panoul monumental al acestui creator, intitulat Normandie.

„Balerina din Ankara”, sculptură de Claire Colinet

Cinci dansatori de D. Chiparus, în bronz, onix și marmură

Un loc important ocupă și colecția de opere ale maestrului francez al fierului forjat, Edgard Brandt. Sunt prezente și mobile ale protagoniștilor Art Nouveau, de la Școala din Nancy, precum Louis Majorelle și Emil Gallé”, mărturisește colecționarul, adăugând, într-un interviu acordat Claudiei Sugliano: ”Îmi aduc aminte de o mică sculptură în bronz, Balerina cu papagal, a germanului Paul Philippe, cumpărată la sfârșitul anilor 90 de la Sankt Petersburg. Era semnată Chipăruș, dar eu nu eram convins. Dar până la urmă, consultând niște experți, mi-am dat seama că era o piesă originală întrucât Philippe lucrase în ultimii ani în atelierul lui Chipăruș”.

Actualmente, colecția lui este foarte amplă, reunind nenumărate piese din domeniul sculpturii, în bronz și criselefantine din anii 1920-1930, cu peste 1.000 de exemplare. S-ar putea vorbi de evoluția acestui stil.

Întrebat de ce iubește Art Deco-ul, Okroyan a răspuns: ”Art Deco este ultimul din marile stiluri clasice în perioada dintre cele două războaie mondiale. Până în anii 1920, fuseseră Expresionismul, Constructivismul, Dadaismul, Suprarealismul, dar cel care a dat numele epocii a fost Art Deco. Acest stil s-a impus nu numai în viața cotidiană, dar și în arhitectură, în muzică, în cinema, în modă. Pentru mine, el reprezintă o filosofie de viață”.

Dincolo de faptul că este și scriitor, semnând volumul Art Deco – sculptura. Origini și înflorire, apărut în 2011, Okroyan se dovedește a fi un pasionat și sensibil colecționar și un bun cunoscător al artei rusești și occidentale . Colecția sa reflectă gustul și pasiunile lui. De aceea, el mărturisește că nu a recurs la un expert pentru a-l ajuta în acest domeniu. ”În momentul în care am început să-mi pun întrebarea ce mă inspiră, cum doresc să-mi alcătuiesc colecția, mi-am dat seama că trebuie să fiu foarte sincer. Dacă mi-am cumpărat opere care mi-au plăcut, nu m-am înșelat. În schimb, am realizat că dacă aș dori să le revând peste câțiva ani și să obțin un profit, lucrurile nu ar merge la fel de bine”.

Dumitru Chipăruș și protagoniștii Art Deco-ului

Dumitru Chipăruș, născut în România, la Dorohoi, în 1886, a devenit cunoscut drept unul dintre cei mai reprezentativi sculptori ai stilului Art Deco. În 1909 a plecat în Italia, pentru a studia în atelierul scuptorului Raffaello Romanelli, iar în 1912 a ajuns la Paris, unde s-a înscris la cursurile de la Ecole des Beaux Arts, în clasa lui Antonin Mercie şi Jean Boucher.

„Dansatoare orientală”, de Dimitrie Chiparus.

Dansatoare cu evantaie, de D. Chiparus

Primele sculpturi ale lui Chipăruş, realizate în stil realist, au fost expuse la Salonul din 1914. A început să folosească un amestec de bronz şi fildeş, tehnică denumită criselefantină, cele mai cunoscute lucrări ale sale fiind realizate între 1914 şi 1933. Stilul de maturitate al lui Chipăruş a început să se contureze în anii ’20, sculpturile acestei perioade remarcându-se pentru deosebitul lor efect decorativ. Printre subiectele predilecte erau balerinele baletului rusesc, personajele teatrului din Paris şi cele din primele filme, ilustrate într-o manieră stilizată, cu trupuri zvelte şi alungite. Sculptorul încerca mereu să îşi surprindă modelul în mişcare, în timpul dansului, acordând o deosebită atenţie liniilor trupului şi în special vestimentaţiei elegante şi siluetei longiline. Chipăruş era atât de minuţios încât chiar şi mâinile statuetelor erau perfect realizate, cu un nivel de detaliu remarcabil.

Opera sa a fost influenţată de interesul pentru arta egipteană, trezit odată cu descoperirile făcute în timpul excavării mormântului faraonului Tutankhamon.

La începutul anilor ’40, sculpturile sale se vindeau greu, dar Chipăruş a continuat să lucreze pentru propria plăcere, realizând statuete cu animale în stil Art Deco. Situaţia economică de după al Doilea Război Mondial nu era favorabilă dezvoltării artelor decorative, circumstanţele înrăutăţindu-se pentru mulţi sculptori.

Interesul colecţionarilor pentru opera lui Chipăruş a reapărut în anii ’70, iar din anii ’90, lucrările sale au devenit foarte căutate.

În aprilie 2006, Sotheby’s vindea sculptura Thaïs, una dintre cele mai importante sculpturi criselefantine ale lui Chipăruş care au apărut în licitaţii – realizată din fildeş sculptat şi bronz patinat şi pictat, pe un soclu elaborat din onix – pentru 216.000 dolari. Tot în cadrul acelei licitaţii, se adjudeca o altă lucrare de-a sa, Dansatoare cu evantaie, din fildeş sculptat, policrom şi bronz suflat cu aur şi argint, pe soclu de onix, la preţul de 204.000 dolari. O altă variantă a sculpturii se vindea în iunie 2008, la Christie’s pentru 266.500 dolari.

Demetre Chipăruş, „Antinea”

Eleganță exotică a unei balerine de D. Chipăruş

Cel mai mare preţ înregistrat de o sculptură semnată de Chipăruş la o licitaţie a fost atins în aprilie 2008, la Christie’s din Londra, când lucrarea Ballets Russes a fost adjudecată pentru 192.500 lire, echivalentul a aproape 378.000 dolari. În luna iunie a aceluiaşi an, la Christie’s New York se vindeau lucrarea Leotard şi grupul figurativ Finale, ambele la preţul de 290.500 dolari.

Cea mai recentă lucrare de-a lui Dumitru Chipăruş vândută în licitaţie a fost Les amis flamands, un grup figurativ adjudecat în aprilie 2010 la Christie’s în Londra, pentru 95.000 dolari.

Dumitru Haralamb Chipăruş este puţin cunoscut multor români. Nu sunt scrise decât puține articole despre el, aproape că nu se vorbeşte despre statuetele sale, care astăzi au ajuns să fie estimate şi la un milion de euro, nu dezbate nimeni importanţa lui în rândul marilor sculptori ai curentului Art Deco, al cărui părinte este considerat.

„Fetele” de Chipăruş din Muzeul din Moscova

„Inocenta”, vandută la Munchen cu 14.000 de euro

„Inotătoare” de Ferdinand Preiss

Iro Gerdago, „Dansatoare exotică”

A sculptat cu deosebit talent femeia avangardistă a anilor ’20 şi ’30: independentă, misterioasă şi arogantă, captând esenţa unui Paris elegant şi seducător. Sculpturile lui Dumitru Chipăruş, făcute din fildeş, marmură, bronz sau terra-cotta sunt în prezent foarte căutate de iubitorii de artă.

Pe lângă seducătoarele şi sofisticatele siluete feminine, Dumitru Chipăruş a avut şi altfel de modele, reprezentate de copiii vecinilor, care deseori veneau în vizită în atelierul artistului de pe strada Barrault. Cunoscute sub numele de „seria copiilor”, statuetele chipăruşiene surprind prin inocenţă, realism şi entuziasm. Iar, spre sfârşitul vieţii, animalele de la grădina zoologică Vincennes i-au pozat ca modele.

În 1924 o întâlnise pe Julienne Lullier, care i-a devenit soţie şi cu care şi-a petrecut tot restul vieţii. Chipăruş moare la vârsta de 61 de ani, în urma unui accident vascular. După moartea artistului, statuile sale criselefantine (termen care descrie tehnica de combinare a fildeşului cu aur, bronz, lemn, lapis lazuli sau alte materiale) nu au mai fost la fel de căutate, fiind considerate chiar vulgare de generaţia de după cel de-al Doilea Război Mondial.

„Masa” de Andre Arbus din Muzeul Art Deco

Menneville &Rochard, „Femeie cu bărzoi”

Menneville&Rochard, „Femeie cu câine „

La început, Chipăruş a încercat să-şi comercializeze singur statuetele, fără a avea însă prea mult succes. La sfatul unui prieten, artistul român a vândut drepturile de a le reproduce unor furnizori, ca Edmond Etling, directorul de la “Julien Dreyfus”, şi nepoţilor lui Jules Lehmann. Odată ce modelul de plastilină era terminat, furnizorul (în franceză „editeur de bronzes d’art”) era responsabil de toate etapele de creare a statuetelor şi de vânzarea lor. Chipăruş examina minuţios fiecare statuie, ore în şir, ca să fie convins că fiecare detaliu este perfect redat. O mare parte din succesul lui se datorează acestor furnizori. Din păcate, nu se ştie cu exactitate care este numărul statuetelor produse de furnizori.

Lumea artei din zilele noastre a produs o adevărată industrie din comercializarea sculpturilor inspirate de talentatul român, un fals vânzându-se cu sume cuprinse între 5 mii şi 15 mii de dolari. Deşi proasta calitate a pieselor produse astăzi, comparativ cu cele create de Chipăruş, este evidentă şi unui necunoscător, acest tip de afacere continuă să aducă profituri de milioane de dolari. O sculptură originală creată de Chipăruş este şi greu de găsit, şi foarte scumpă, putând ajunge până la un milion de dolari.

Preţioasele criselefantine au început să cucerească lumea. Deveniseră faimoase pentru folosirea fildeşului şi bronzului de către artişti de la Berlin şi Paris. Astăzi, aceste figuri dinamice şi exotice devin din nou protagonişti ai pieţei internaţionale de artă.

Când, la Salonul de la Paris, din 1893, Galeria “Goupil” a achiziţionat După jurământ, o replică în marmură după un bronz, autorul ei devine pe neaşteptate un star internaţional. Avea 24 de ani, era piemontez şi se numea Pietro Canonica (1869-1959). Sculptura, bucurându-se de un mare succes, începe să fie replicată în câteva exemplare din granit, bronz şi fildeş. După aceea, în 1897, Jean Leon Gérôme (1824-1904), ginerele marelui industriaş Adolphe Goupil, şi-a prezentat sculptura Bonaparte intrând în Cairo, în versiune criselefantină, tehnică ce devenise la acea oră deosebit de căutată de colecţionari. În aceeaşi perioadă apare o altă lucrare, a francezului Louis Ernest Barrias (1841-1905), intitulată Natura se descoperă în faţa ştiinţei, admirată pentru superbele variante în bronz şi fildeş.

Muzeul privat Art Deco din Moscova

O frumoasă balerină din bronz aurit, semnată D. Chipăruş

Am amintit acest lucru pentru a explica felul în care renaşterea sculpturii criselefantine, ca o replică dată sculpturilor greceşti clasice, nu a fost o rafinată invenţie comercială. Deja în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, fildeşul provenit din colonia africană Congo fusese pus la dispoziţia artiştilor de către guvernul belgian. Lucrările încep să fie expuse, din 1894, la Anvers şi la Bruxelles, în secţiunea “Colonială” a Expoziţiei Universale. Astfel se generalizează termenul de criselefantin pentru operele care asociau bronzul cu fildeşul şi cu alte materiale: lemn, cristale, pietre dure… În anii ’20 şi ’30, explodează o adevărată modă artistică la Paris şi la Berlin, care devin două dintre centrele cele mai importante de difuzare a acestui gen de opere.

Otto Poertzel, „Aristocraticii”

Panou din fier forjat de Edgar Brandt

„Pasărea de foc” a lui Gerdago

Atunci s-a răspândit repede un nume exotic, Dumitru Chipăruş, numit apoi Demetre Haralamb Chipăruş, emigrant român. Subiectele preferate ale acestuia erau inspirate din poveştile Orientului, din lumea spectacolului (Isadora Duncan, Vaslav Nijinsky, Ida Rubinstein), din ambientul musicalurilor pariziene, din măştile commediei dell’arte.

Pentru un colecţionar de sculptură, este obligatoriu astăzi să fie atent la prezenţa mărcii turnătoriei care era tipică lui Chipăruş, dar şi la starea de conservare. Pentru că foarte multe dintre operele lui, spun experţii, au fost, mai ales în ţările din Est, falsificate. Partea de bronz a operelor lui Chipăruş era de cele mai multe ori placată în aur şi argint şi era decorată cu emailuri policrome şi cu inserţii de metal preţios, după tehnica antică.

Artistul român a avut în Franţa numeroşi rivali. Să-i amintim măcar pe Paul Philippe (1870-1930), care a fondat “Arthur Goldscheider”, cu parfum de Art Nouveau, dar şi pe Claire-Jeanne Roberte Colinet (1880-1950), cea mai bună elevă a belgianului Jef Lambeaux (1852-1908). Balerina Ankara, realizată de ea, este un obiect de o frumuseţe notabilă şi a fost achiziţionată la licitaţia de la Casa Christie’s Londra, din 4 mai 2007, cu 211.000 de euro.

La Berlin, în jurul complexităţii figurii lui Ferdinand Preiss, a luat naştere o şcoală de sculptură criselefantină. Acesta i-a insuflat dragostea pentru această profesie şi lui Philipp Wilmann (1846-1910). Ferdinand îl cunoscuse pe Arthur Kassler, care îi devenise apoi asociat. Împreună cu acesta fondează “Preiss&Kassler”, o manufactură specializată în sculpturi în fildeş. Fondată în 1907, cu sediul la Berlin, firma îşi întrerupe activitatea în timpul Primului Război Mondial pentru a reapărea în 1919, cu propria producţie de Belle Epoque. Marea parte a pieselor desenate de Preiss era exportată din Anglia în Statele Unite, foarte căutate fiind dansatoarele. Firma a supravieţuit cu succes până în 1943. În stilul lui Preiss s-au remarcat şi Josef Lorenzl, teutonul Otto Poertzel (1876-1963) şi austriacul Bruno Zach. Operele lor sunt căutate acum în licitaţii.

O balerină, realizată de Ferdinand Preiss, în 1925, am putea spune copiată după Chipăruş, a fost vândută la Casa Christie’s din New York, în 17 iunie 2010, cu 65.000 de euro.

Radha, semnată Paul Philippe, ce pare o copie a lui Chipăruş, a fost cumpărată de la Christie’s din Londra, în 4 mai 2007, pentru 49.500 de euro.

Dansatoarea rusă, de Paul Philippe, realizată în 1925, a fost achiziţionată la Christie’s din New York, în 2010, pentru 24.500 de euro.

Natura se descoperă în faţa ştiinţei, de Ernst Barrias, era estimată la suma de 50.000 de euro la Casa Camard din Paris. Bonaparte îşi face intrarea în Cairo, creată de Jean-Leon Gérôme, a fost vândută la Rau Antiques pentru 132.000 de euro.

Casa “Sotheby’s” din New York prezenta în 17 aprilie 2007, pentru prima dată după aproape o jumătate de secol, o licitaţie de statuete Art Deco, incluzând câteva piese realizate de Demetre Chipăruș.

Era vorba de o impresionantă colecţie de 42 de statuete din fildeş şi bronz, realizate de artişti precum Chipăruş, Johann Philipp, Ferdinand Preiss (1882-1943), Otto Poertzel (1876-1963), Claire J.R. Colinet (1882-1940) sau Bruno Zach (1891-1935).

Preţurile estimate pentru lucrările artistului de origine română erau situate între 150.000 şi 1.000.000 dolari.

Colecţia a fost adunată cu migală de un cuplu de pasionaţi, care a început să cumpere statuete în anii ’80, din galeriile londoneze şi pariziene.

Atraşi atât de începuturile Art Deco, cât şi de perioada „modernă” a genului, din anii ’30, cei doi colecţionari s-au mutat în anii ’90 la Paris, căutând piese cât mai bine realizate şi mai variate. Printre artiştii preferaţi s-a aflat Demetre Chiparus, dar intuiţia colecţionarilor i-a făcut să aleagă şi lucrările altor artişti, pentru o colecţie cât mai echilibrată şi reprezentativă. Era primul lot de gen oferit de “Sotheby’s” în ultimele decenii, şi, de departe, cel mai interesant şi valoros, din punct de vedere artistic şi financiar, iar licitaţia venea pe fondul unei creşteri spectaculoase a interesului cumpărătorilor pentru Art Deco.

„Prieteni”, de Meneville

Sculptură de Ferdinand Preiss

Antinea, din fildeş, bronz argintat, pe un soclu din marmură şi onix, a fost vândută la New York cu 78.000 de dolari în 2010. Preţuri mari au obţinut şi Dolly Sisters – 14.000 de dolari, Semiramis – 35.000 de euro, Dansatoare cu barzoi, Dansatoare cu evantaie, Favorita. În 24 martie, Shiva a fost achiziţionată, la o casă de licitaţie din Dijon, pentru 105.600 de euro

La New York avea loc o altă licitaţie în care era expusă statueta Ţăran rus dansând, din bronz patinat şi fildeş, pe soclu de marmură, cât și Cleopatra.

Sculptura Alméria, care ilustrează o dansatoare, a fost vedeta Licitaţiei Art Deco de la Londra şi a fost adjudecată de o persoană care a licitat prin telefon. Personajul Alméria, unul dintre cele mai rare şi dramatice studii ale artistului Dumitru Chipăruş, este inspirat de imaginea balerinei şi coregrafei Bronislava Nijinska, foarte apreciată la acea vreme.

În luna mai a acestui an, la Dorotheum, a fost adjudecată o sculptură reprezentând un copil cu un mantou cu glugă, de 18,5 centimetri, pentru suma de 6.500 de euro.

Acum câteva zile, a fost vândută la Casa Christie’s din Singapore, o sculptură rară, Mama și copilul, din bronz și fildeș pictat, cu 32.500 de euro.

Ușă din fier forjat aurit de Edgar Brandt, din muzeul din Moscova

Veioza de Gerdago

„Walkiria” de Claire Colinet

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.