O Românie fără Dracula, descoperită de o jurnalistă de la New York Times. „Sate medievale, păduri străvechi și o istorie vie, bogată”

Sate săsești, păduri de stejari și fagi, cetăți medievale și peisaje spectaculoase, este ceea ce a descoperit o jurnalistă de la New York Times, Erin Vivid Riley, dincolo de imaginea promovată în întreaga lume despre România prin legenda lui Dracula.

Atunci când s-a decis să exploreze Transilvania, Erin Riley a dorit să descopere lumea reală din această regiune, departe de poveștile devenite faimoase datorită romanului Dracula, al lui Bram Stoker, scrie nytimes.com,

Via Transilvanica este un traseu de aproximativ 1.600 de kilometri care traversează România pe diagonală, din Bucovina până la Dunăre, la granița cu Serbia. Cea mai mare parte a traseului străbate Transilvania, regiune în care pădurile și terenurile agricole se întâlnesc cu Munții Carpați.

Când a ajuns în România știa că Transilvania este „mai puțin un loc real și mai mult un simbol”. Imaginea regiunii a fost puternic influențată de romanul publicat de Stoker în 1897. De atunci, Transilvania a devenit în imaginarul colectiv decorul predilect al poveștilor de groază gotice.

Ea a explorat traseul turistic care traversează România de la Putna până la granița cu Serbia, cu vizite la Cluj-Napoca, Brașov și Sinaia.

Reportajul său arată o perspectivă diferită asupra regiunii, dincolo de imaginea construită în jurul poveștii lui Stoker.

O lecție de istorie pe o uliță de sat

Jurnalista ajunge își începe relatarea cu o întâlnire într-un sat mic din Transilvania, unde ajunge după o dimineață de drumeție prin păduri de stejari și fagi.

Pe singura stradă a localității întâlnește un bărbat care iese dintr-o casă săsească și începe să-i povestească, în limba română, despre istoria locului.

Deși nu înțelegea o iotă, a distins câteva cuvinte: „maghiară”, „otoman” și „sovietic”. Așa a înțeles că tocmai asistă la o lecție de istorie.

În ultimii ani, interesul pentru această regiune a fost alimentat și de producțiile cinematografice internaționale, printre care filmul „Nosferatu”, regizat de Robert Eggers și lansat în 2024, și serialul Netflix „Wednesday”.

Jurnalista a vrut însă să descopere adevărata identitate a regiunii, dincolo de clișee. „Eram curioasă să descopăr adevăratul caracter al Transilvaniei”, explică aceasta, motivând alegerea unei călătorii pe jos. În opinia sa, drumețiile de lungă distanță sunt o modalitate prin care poți descoperi esența unui loc.

Dincolo de peisajele cu castele, cetăți ridicate pe dealuri și sate cu case în culori pastelate, jurnalista a descoperit o regiune a cărei identitate a fost construită de-a lungul secolelor prin întâlnirea mai multor culturi.

„Închisoarea matrimonială”, locul în care erau închise cuplurile care voiau să se despartă

Riley amintește de influențele hunilor, sașilor, otomanilor, habsburgilor și maghiarilor, dar și de transformările prin care a trecut România după căderea comunismului.

Această diversitate istorică și culturală este, în opinia sa, ceea ce definește Transilvania dincolo de imaginea sa de destinație asociată cu vampirii și castelele misterioase.

Printre locurile care au impresionat-o s-au numărat Sighișoara, satul Criț și Biertan, unde a descoperit arhitectura săsească și monumente istorice păstrate de-a lungul timpului.

La Biertan a remarcat tradiția cunoscută drept „închisoarea matrimonială”, o încăpere în care, potrivit poveștii locale, erau închise cuplurile care doreau să se despartă, pentru a fi încurajate să-și rezolve conflictele.

„Peleșul, mai spectaculos decât ficțiunea”

„În comparație cu ultimele zile, Brașovul mi s-a părut un oraș mai orientat către turiști, cu magazine care vând suveniruri cu Dracula și agenții care promovează excursii la Castelul Bran, considerat pe scară largă – și promovat ca atare – drept sursa de inspirație pentru castelul vampirului”, a scris jurnalista.

În cele din urmă, Riley a fost impresionată cel mai mult de Castelul Peleș, care a impresionat-o prin arhitectură și bogăția decorațiunilor interioare.

„Totul depășea cu mult ceea ce mi-aș fi putut imagina, fiind mai mult „castel” decât orice legendă arthuriană sau basm. Asemenea multor locuri din Transilvania, era mai spectaculos decât ficțiunea”, a povestit Riley.

Jurnalista a remarcat mobilierul realizat din aproximativ 40 de tipuri de lemn, candelabrele din sticlă de Murano, elementele din marmură italiană și colecția impresionantă de arme și armuri, care numără aproximativ 1.600 de piese.

Edificiul construit la inițiativa regelui Carol I i-a oferit o imagine diferită asupra patrimoniului arhitectural românesc, prin eleganța și rafinamentul interioarelor sale.

Experiența de la Peleș a fost una dintre surprizele călătoriei, iar jurnalista a descris impresia produsă de castel ca fiind mult peste ceea ce își imaginase.

În călătoria sa,  jurnalista a avut asupra ei un fluier pentru urși, cu care și-a făcut simțită prezența în pădurile despre care a aflat că adăpostesc în România între 10.000 și 13.000 de urși bruni.

„Per ansamblu, m-am simțit în siguranță să parcurg traseul singură, având o condiție fizică medie și o experiență în drumețiile cu rucsacul peste medie. Faptul că poteca urmează în mare parte drumuri forestiere și cărări agricole deja existente înseamnă că nu ești niciodată prea departe de o fermă sau de un cătun”, a mai scris Riley.