„Extremismul și tehnologia necontrolată fac victime”. Cum explică profesorul Petruț Rizea atacurile din școli

Violența în școlile românești a atins un nivel alarmant și au depășit cu mult granițele clasicului bullying, susține Petruț Rizea. Incidentele recente de la Bistrița – unde un elev de 13 ani a înjunghiat o profesoară de matematică și doi colegi – sau de la Ploiești, unde un copil a venit cu o macetă la școală, ridică o întrebare critică: cum am ajuns aici și, mai ales, cine ne protejează copiii și profesorii?

Am dorit să discutăm și cu un profesor, să înțelegem temerile acestei profesii după situațiile de o gravitate extremă întâmplate în luna aceasta. Am vorbit cu Petruț Rizea.

Petruț Rizea este psiholog și dascăl. Acesta atrage atenția asupra unui cumul toxic de factori: de la lipsa de control asupra tehnologiei și influențele extremiste vehiculate pe rețelele sociale, până la mediul familial. Mai mult, el subliniază o problemă organizatorică gravă din școlile gimnaziale, unde profesorii sunt obligați să gestioneze și actul educațional, dar și „ordinea publică” pe holuri, tipologia „profesorilor polițiști”. Soluția sa este pragmatică și directă: personal de pază suplimentar care să patruleze pe coridoare, asistenți de predare care să preia elevii agresivi, și o lege penală aspră care să protejeze cadrele didactice, și organele de ordine să se sesizeze din oficiu în cazul agresiunilor.

Într-o nouă discuție cu publicația noastră, Petruț Rizea analizează escaladarea violenței juvenile și nevoia urgentă de consilieri școlari într-un sistem în care un singur specialist trebuie să gestioneze sute de suflete. Redăm integral interviul.

Triunghiul violenței juvenile: Familia, tehnologia necontrolată și extremismul

Cotidianul: Recentul atac de la Bistrița, unde un elev de doar 13 ani a înjunghiat o profesoară de matematică și doi colegi, arată, din ce au spus și psihologii cu care am vorbit, o escaladare alarmantă de la bullying la o violență extremă și premeditată. Cum explicați această escaladare a agresivității în rândul elevilor și ce factori psihologici ar putea declanșa un comportament atât de radical?

Petruț Rizea: Sunt mai mulți factori psihologici. În primul rând, aș menționa familia: de foarte multe ori copiii aud acasă astfel de lucruri și este îngrijorător când se întâmplă acest lucru.

În al doilea rând, tehnologia: au acces necontrolat la ea, iar pe rețelele sociale circulă tot felul de informații legate de extremism și radicalism. Un copil nu ar trebui să aibă acces la ele, pentru că nu le poate înțelege la nivelul lui de dezvoltare. Aici ar trebui să intervină rolul părinților, care trebuie să controleze timpul petrecut pe rețelele sociale și pe telefon.

Un al treilea factor ar fi faptul că începem să ne ducem în extreme ca societate. Extremismul ia amploare, îl vedem la televizor, în manifestările publice, iar copiii văd și ei aceste lucruri. Este, așadar, o componentă ce ține de familie și societate, combinată cu tehnologia.

Soluția paznicilor pe coridoare

Cotidianul: Dacă ne uităm la cazul din Ploiești, unde un copil a venit cu maceta la școală, unde se produce ruptura? Ați menționat mediul familial. Unde ar trebui să intervină școala sau statul?

Petruț Rizea: Școala și statul au un rol foarte important aici. Profesorii ar trebui să vorbească mai mult cu elevii despre violență și bullying. Deși pe hârtie facem multe cursuri de formare în această zonă, la clasă nu prea discutăm despre agresivitate și nu îi punem pe copii în temă cu ce ar trebui să înțeleagă. În plus, sunt categoric pentru suplimentarea pazei în școli.

Vă dau un exemplu clar: la învățământul primar, noi, învățătorii, stăm în clase pe durata pauzelor ca să nu se întâmple incidente. La ciclul gimnazial, însă, elevii stau singuri în clase, pentru că profesorul își termină ora și pleacă. Ar trebui să existe un paznic pe fiecare hol al școlii care să supravegheze pauzele. Profesorul are un rol educațional, dar nu îi poți pune în sarcină să gestioneze tot ce se întâmplă pe hol pentru șase clase de gimnaziu. Dacă izbucnește un conflict violent, nu este rolul lui să intervină fizic. Un paznic cu atribuții exclusive în acest sens ar fi mult mai potrivit.

Necesitatea asistenților de predare

Am mai vorbit la un moment dat și despre necesitatea asistenților de predare. Dacă un elev devine agresiv în timpul orei și nu poți coopera cu el, un asistent de predare ar trebui să îl preia, să îl ducă într-o cameră separată și să discute cu el pentru a găsi soluții. Lucrurile ar trebui tratate mai civilizat. Profesorii au deja destule sarcini alocate, pe lângă activitatea educațională și birocrație. Când un cadru didactic intervine pentru a despărți doi elevi, gestul său poate fi privit cu suspiciune, iar părinții îi pot reproșa că a luat partea unuia dintre ei. De aceea, îmi doresc să existe paznici supraveghetori care să patruleze în interiorul școlii, nu doar la poartă.

Statutul cadrului didactic: „Organele de specialitate ar trebui să se sesizeze din oficiu”

Cotidianul: Am vorbit despre Bistrița și Ploiești. Cum putem să protejăm profesorii, având în vedere că ei au fost țintele principale?

Petruț Rizea: Profesorii sunt foarte afectați. Este de lăudat gestul acelui copil care a sărit în apărarea profesorului, deși, personal, nu mi-aș dori ca un elev să facă asta pentru mine, de teamă să nu pățească el ceva. Totuși, curajul lui m-a uimit. Ce putem face pentru a apăra profesorii? Înăsprirea pedepselor penale pentru cei care agresează și intimidează cadrele didactice.

Din punctul meu de vedere, ar trebui să existe un statut al cadrelor didactice, document care lipsește din Legea Educației, spre deosebire de statutul elevului. Un astfel de document i-ar oferi profesorului un sentiment de siguranță, iar părinții și elevii ar înțelege că există consecințe mult mai aspre pentru derapaje.

În situația în care ar exista o protecție penală specială, organele de specialitate s-ar sesiza din oficiu. În prezent, un profesor agresat trebuie să depună plângere la poliție ca orice altă persoană fizică și să aștepte luni întregi un răspuns. Toate categoriile profesionale merită un astfel de statut, dar, fiind profesor, pledez în special pentru protecția colegilor mei.

Criza din cabinetele școlare: „Să ai un singur consilier la peste 400 de copii este inuman”

Cotidianul: Aș vrea să vă întreb un lucru mai puțin discutat în spațiul public: cât de importantă este prezența unui număr mai mare de consilieri școlari? Se presupune că o consiliere adecvată ar putea preveni astfel de situații.

Petruț Rizea: Avem nevoie de mult mai mulți consilieri școlari în unitățile de învățământ. Vă spun din experiența proprie: să ai un singur consilier la peste 400 de copii este inuman. Mai mult, acel consilier nu are ore alocate doar în școala respectivă, ci și în altele. Este supraîncărcat, iar eficacitatea intervențiilor sale scade considerabil.

Poate nu toți cei 400 de elevi au nevoie de consiliere, dar cu siguranță am apela mai des la acești specialiști dacă am ști că au timp și nu sunt presați de volumul uriaș de muncă. În plus, cred că prestigiul și rolul școlii s-au degradat în ultimii ani. Aș miza pe un program de webinarii și workshop-uri pentru părinți, prin care să le explicăm clar care sunt limitele școlii, ce poate face instituția și unde intervine rolul lor.

În momentele de tranziție, cum ar fi intrarea în clasa pregătitoare sau în clasa a V-a, copiii și părinții ar trebui să discute cu un consilier sau cu un profesor despre drepturile și obligațiile fiecăruia. De multe ori, aceste responsabilități sunt confuze pentru toată lumea, iar clarificarea lor ar fi un pas extrem de util.

Epilog despre violența în școli

Să fii profesor în România anului 2026 înseamnă, de prea multe ori, să fii și psiholog, și agent de pază, și paratrăsnet pentru frustrările societății. Interviul cu Petruț Rizea subliniază că violența din școli — fie că vorbim de macete pe holuri sau de amenințări subtile din partea părinților — nu mai poate fi tratată cu ignoranță instituțională.

Fără un Statut al Cadrului Didactic care să asigure protecție juridică reală, profesorii sunt lăsați pe cont propriu într-o luptă inegală cu un sistem depășit de situație. Un dascăl nu ar trebui să aibă nevoie de curaj pentru a intra la oră, ci doar de respectul pe care o societate sănătoasă i-l datorează.

Într-o școală condusă de frică, primii care pierd sunt copiii.