Prezentarea repetată a unor informaţii contradictorii produce indiferenţă. Acest mecanism este frecvent utilizat în politică, dar şi mass-media.
Dacă lansezi o informaţie, apoi contrariul ei şi ulterior se continuă în acealaşi mod, persoanele nu mai ştiu ce să creadă şi singurul mod de a se proteja în faţa acestei incertitudini va fi să renunţe să mai aibă vreo opinie.
Neajutorarea învăţată este o teorie care a apărut în psihologie pe la începutul anilor ’70. Seligman a realizat mai multe experimente pe câini, aceştia fiind învăţaţi să primească mâncare de fiecare dată când accesau un dispozitiv sau şocuri electrice când apăsau pe un alt dispozitiv.
Ulterior, Seligman a corelat aleatoriu mâncarea şi şocurile electrice în funcţie de dispozitivul accesat. Deşi apăsau dispozitivul corect primeau şocuri şi nu mâncare şi invers, apoi regula iniţială a fost din nou respectată, însă prea târziu pentru că animalele deveniseră şovăitoare între timp, nemaiştiind care dispozitiv trebuie apăsat pentru a primi mâncare.
Stimulii contradictorii i-au dezorientat complet şi după un timp s-au retras total într-un colţ, devenind apatici.
Unii au început să aibă probleme digestive, iar atunci când mâncarea era chiar în faţa lor, nemaifiind necesar niciun efort ca s-o obţină, câinii nici nu s-au mai apropiat de ea.