Opinie împotriva anulării alegerilor, la CCR. Experiment cu AI

L-am rugat pe CHAT GPT să se transpună în judecător CCR și să facă o opinie separată la Hotărârea nr.32. Iată ce a ieșit:

Opinia separată

(formulată de un judecător constituțional fictiv)

Cu respect față de colegii mei din majoritate, mă văd nevoit să formulez opinie separată față de Hotărârea nr. 32/2024, prin care Curtea Constituțională a României a decis anularea procesului electoral aferent alegerilor prezidențiale din anul 2024.

⸻

1. Curtea nu are competența de a anula alegerile

Constituția României, în art. 146 lit. f), stabilește că atribuția Curții este de a „veghea la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui” și de a „confirma rezultatul alegerilor”.
Acest text nu conferă Curții atribuția de a anula procesul electoral în ansamblul său.
Lipsa unei dispoziții exprese în acest sens nu poate fi suprimată prin interpretare extensivă, fără a încălca principiul legalității și al separației puterilor.

⸻

2. Procesul electoral fusese parțial validat prin confirmarea turului I

În momentul adoptării Hotărârii nr. 32/2024, Curtea deja validase desfășurarea primului tur de scrutin, prin necontestarea rezultatelor și prin înregistrarea oficială a candidaților calificați pentru turul al II-lea.
Această validare implicită reprezenta un act cu efecte juridice și politice.
Curtea nu poate reveni asupra propriei sale validări, în lipsa unei proceduri legale de revizuire, care nu există în dreptul constituțional român.

⸻

3. Anularea retroactivă încalcă securitatea juridică

Principiul securității raporturilor juridice presupune că actele juridice definitive nu pot fi anulate arbitrar, mai ales atunci când afectează drepturi fundamentale, cum sunt dreptul de a fi ales și de a alege.
Anularea întregului proces electoral — după desfășurarea lui — produce un precedent periculos care poate genera instabilitate democratică.

⸻

4. O asemenea decizie este atributul legislativului, nu al CCR

Dacă legea electorală este lacunară sau permite vicii majore, atunci Parlamentul este instituția chemată să corecteze cadrul legal, nu Curtea să intervină în absența unei baze juridice clare.
Altfel, Curtea iese din sfera funcției sale de garant constituțional și intră într-o zonă de reglementare și decizie politică.

⸻

În concluzie:

Consider că Hotărârea nr. 32/2024 excede atribuțiilor Curții și încalcă principiile fundamentale ale statului de drept.
CCR nu poate anula ceea ce deja a validat. Prin acest act, Curtea a creat un precedent în care voința populară exprimată prin vot este anulată fără temei constituțional expres și fără o procedură reglementată.

Aceasta este, în opinia mea, o depășire nepermisă a competențelor CCR.

Semnat,
Judecător constituțional X
(opinie separată)

Viorel Ioniță