Păcatele noastre

Prof.  Nicolae Dima

România de azi e un cobai pe care se experimentează diferite scenarii pentru viitorul omenirii. Cine și când a început experimentul e greu de precizat, dar faza vizibilă a tragediei a început în Rusia în 1917 și a ajuns la noi odată cu invazia sovietică din 1944. Sovieticii au trecut imediat la aplicarea unui plan conceput la Moscova și cunoscut doar de puțini dintre de ei. Prin ‚ei’  mă refer la un număr redus de ofițeri KGB și de membri ai Comitetul Central din care unii erau evrei. Și aici voi face o paranteză. Evreii comuniști au fost o minoritate între evrei, dar au dat tonul unei schimbări unice în istoria lumii moderne. Și după cum se știe, tonul face muzică. Acei indivizi au declanșat inchiziția împotriva creștinilor, a popoarelor ocupate din Europa de Est. Lupta contra creștinătății continuă și azi: agenda woke, neomarxistii, trotskistii, extremismul musulman… Restul e istorie și istoria e bine documentată, dar puțini sunt cei care au curajul să recunoască și să denunțe abominatia și consecințele ei.

Crucificarea României începe deci în 1944 imediat după ocuparea țării. La început a fost arestat mareșalul Antonescu și membrii guvernului fiind acuzați de crime de război. Noul regim instalat de sovietici la București i-a condamnat la moarte și i-a executat. Apoi au fost arestați naționaliștii și liderii partidelor politice. Foarte mulți dintre ei au fost uciși în închisori. Altfel, intreagă țară a devenit un diabolic câmp experimental. Populația a fost înfometată și unii români, în special în Moldova, au murit de foame. Îmi amintesc bine de acea perioadă pentru că familia noastră cu opt copii abia supraviețuia. Locuiam la București și aveam 11 ani în vara anului 1947 când părinții m-au retras de la școală și m-au trimis la bunica din satul Curcani de pe valea Argeșului. Am supraviețuit, dar rănile sufletești ale acelor ani le port cu mine până în ziua de azi. Și când lucrurile au început să se mai îndrepte, fratele meu Ion, cu șapte ani mai mare decât mine, a fost arestat și condamnat la 20 de ani de închisoare. Apoi, la vârsta de 19 de ani, am ajuns și eu la închisoare și deși am fost timp de un an de zile împreună cu Ion la închisoarea din Aiud, nu ne-am întâlnit niciodată…

În timpul detenției politice din România s-au experimentat două metode de întoarcere a omului de la Dumnezeu la cel necurat. La penitenciarul din Pitești s-au încercat cele mai abominabile metode de schingiuire fizică pentru a face tinerii deținuți să renunțe la credința lor în Iisus. Una dintre victime a fost arhimandridul Roman Braga, care ulterior a reușit să plece din țară și s-a stabilit în Statele Unite. L-am intervievat prin anii `80 când eram reporter la Vocea Americii și prin acel interviu am deschis investigațiile asupra acelei așa-numite reeducări.

Redau din memorie o parte din interviu: „Frate Nicolae, uită-te la mine. Mi-au scos toți dinții din gură; mi-au smuls unghiile; m-au schingiuit cu sălbăticie; și tot ce au vrut de la mine a fost un cuvânt de blasfemie împotriva Mântuitorului. Nu mai puteam să rezist acelor chinuri și am vrut să-l denunț pe Iisus, dar de câte ori deschideam gura să spun un cuvânt de hulă, limba se poticnea și nu ieșea nimic din gura mea…”

Reeducarea de la Pitești a eșuat deoarece atunci când scapă de schingiuiri cei mai mulți oameni își revin și se întorc cu fața la Dumnezeu. Experimentul a eșuat și trebuia schimbat. În consecință, Securitatea l-a modificat în mod pervers și prin anii `60 l-a aplicat cu mult mai mult rafinament la închisoarea din Aiud. S-a renunțat la schingiuiri fizice și s-a recurs la ademeniri și cumpărări de suflete. S-a promis libertatea și încadrări sociale atrăgătoare celor care semnau declarații de susținere a regimului comunist. Unii deținuți au cedat presiunilor, dar alții au murit refuzând pactul cu diavolul. Cine a pus la cale acele sacrilegii? Așa ceva nu putea fi conceput decât de diavol. Dumnezeu poate tolera uciderea trupului, pentru că trupul este doar o hologramă a sufletului care e nemuritor. Încercarea de a ucide sufletul, scânteia divine sădită de Atotputernic în fiecare om, e de natură diabolică și nu poate fi iertată. Este ceea ce s-a întâmplat la Aiud și ce se întâmplă azi și în România și în lume; ademenirea și cumpărarea sufletelor. Și cum a început această aberație la noi în țară? Iată ce ne dezvăluie după 1989 un ziar din București:

În iunie 1947, nou înființata Securitate a primit un manual cu instrucțiuni strict secrete, menite să provoace: dezorganizarea societății; blocarea economiei; compromiterea tuturor reperelor morale și tradiționale ale țării; promovarea unor indivizi incompetenți în funcții importante în scopul perturbării societății; compromiterea oamenilor de valoare care refuză să devină agenți informatori; salarii de mizerie pentru funcționari în vederea sabotării statului; eliminarea din școli și universități a profesorilor bine pregătiți; ruinarea țăranilor; denigrarea bisericii; lichidarea fizică a liderilor politici din opoziție, organizarea de crize de orice natură… 

Reaminesc că marile schimbări din țara noastră au fost operate în urmă directivelor KGB și e bine să știm că s-a aflat de acele directive de la alte țări foste comuniste care le-au publicat. Securitatea zisă românească nu le-a dat în vileag. Ceea ce este  însă și mai grav e faptul că, la Moscova, KGB-ul era în mare măsură în mâinile unor evrei, iar aceștia au pus tot evrei în poziții cheie ale securității din țara noastră. Prin acei indivizi s-au conceput primele crime împotriva națiunii române. Fac aceste afirmații cu mari rezerve pentru că mă gândesc la pastorul Wurnbrandt, evreu creștin cu care am fost în aceeasi închisoare. Mă gândesc la confratele Nicolae Steinhart, care în închisoare s-a botezat și mai târziu a devenit călugăr ortodox. Mă gândesc la Jaques Elias, care nu și-a schimbat religia, dar s-a purtat ca un adevărat creștin. Asemenea evrei fac cinste neamului lor și națiunii noastre. Din nefericire, mulți evrei oportuniști s-au dat însă cu sovieticii și au instaurat sângerosul regim din România. Și sunt mult prea mulți asemenea indivizi. Menționez doar câțiva: Teohari Georgescu-Tescovich, Ana Pauker, Kishinevski, Rautu, și mulți alții de la kaghebisti ca Nikolski, aflați la vârful securitații, până la colonelul Cohler de la Aiud și zisul Marina de la Pitești…

A survenit apoi răsturnarea din 1989, planificată de aceeași conjuratie care a schimbat doar fața comunismului. Practic, s-a trecut de la experimentul Pitești la experimentul Aiud! Oamenii lui Soros și ai globalismului, alde Iliescu, Brucan, Roman și urmașii lor, zâmbesc (de fapt râd de noi în hohote) și fac pe democrații. Supușii și acoliții lor sunt răsplătiți însă regește. Indivizii primesc fotolii parlamentare, posturi ministeriale și stipendii viajere. Și ce s-a ales de țară în ultimii 35 de ani? Iată ce consemna în iulie 2022 Mihai Cantuniari, un scriitor român contemporan, conștient și competent:

Guvernele de după 1989, toate fără excepţie, sunt vinovate faţă de România şi de români -  vinovate în fața Istoriei, din care nu au învățat nimic. Slabe şi confuze, nesigure pe ele, bâjbâind şi tatonând mereu terenul, anemice, mioape şi profund egoiste, amorale, josnic de arghirofile, greţos de lacome şi materialiste, cel mai adesea antinaţionale, aservite tuturor intereselor altele decât româneşti, preş sub picioarele minoritarilor tot mai agresivi… Pentru toate acestea, nu poporul este de vină. Aşa cum am mai scris şi în alte ocazii, neamul românesc este o paradigmă a acţiunii guvernanţilor asupra lui: dă-i conducători buni, demni, clarvăzători, fermi, hotărâţi, cinstiţi  -  şi se va conforma înaltelor comandamente morale; dar pune-i în fruntea ţării lichele, hahalere, vânduţi, tupeişti, penibile marionete ale altor Puteri, nesimţiţi, egoişti, orbi la suferinţele neamului  -  şi veţi obţine rezultatul ultimelor decenii. La asta, s-avem iertare, nu mai e nimic de adăugat! („Omul ca Iarba”, volumul 3, în pregătire, Ed. Humanitas).

Și ajungem în zilele noastre. Când românul se dă după vremuri sare peste cal și devine mai catolic decât papa. Asemenea… neoameni l-au martirizat pe Călin Georgescu și ne-au făcut de râsul întregii lumi cu democrația noastră de trei parale. Noroc că și Franța a făcut același lucru demonstrând că nici occidentul nu e mai breaz. Acum politicienii noștri se dau de ceasul morții să-l denunțe pe Trump. Până mai ieri erau cei mai pro-americani din lume și deodată au devenit anti-americani furioși. Veți vedea că aceiași indivizi vor deveni pro-ruși când și dacă istoria își va shimba din nou direcția…Vai de păcatele lor!

Profesor Nicolae Dima, USA, 8 Aprilie 2025