Pariul Trump-Netanyahu-bin Salman

Președintele SUA a renunțat la o politică americană de circa 70 de ani și a încălcat rezoluția ONU din 1948, care reglementa statutul Israelului.

Președintele SUA a renunțat la o politică americană de circa 70 de ani și a încălcat rezoluția ONU din 1948, care reglementa statutul Israelului.

Donald Trump a recunoscut Ierusalimul drept capitală a Israelului, „capitala uneia dintre cele mai mari democrații din lume“.

Președintele SUA a renunțat la o politică americană de circa 70 de ani și a încălcat rezoluția ONU din 1948, care reglementa statutul orașului. Reacțiile occidentale, arabe și ale Rusiei deopotrivă au fost extrem de dure, iar poziția grupării Hamas, care cheamă la o nouă intifadă, anunță începutul unui conflict cu potențial de extindere. Și regele Abdullah al II-lea al Iordaniei (țara care este custodele Muntelui Templului, unde se află Mormântul Sfânt, Templul și moscheea Al-Aqsa) a spus că este „îngrijorat“ de recunoașterea Ierusalimului drept capitală.

Reacțiile internaționale par să anunțe o perioadă de haos în Orientul Mijlociu. Analiștii publicației libaneze „L’Orient Le Jour“ vorbesc despre un „cadou otrăvit“ făcut de Trump Israelului și de „muniție“ nesperată oferită Iranului și regimului Assad, care se vor poziționa ca apărători ai palestinienilor, o opinie împărtășită și de mare parte a presei vestice.

Trump a luat prim-planul

Niciuna dintre aceste reacții nu este pe deplin onestă. În cazul Franței și al UE, ele exprimă frustrare. În cazul statelor arabe, ele ascund planuri secrete și sunt destinate liniștirii populației. În cazul Iranului, formula „disperarea și neputința“ lui Trump ascunde îngrijorarea Teheranului că planurile construirii unei axe șiite Teheran-Bagdad-Damasc se pot nărui.

Franța și UE sunt nemulțumite de decizia lui Trump, pentru că ea le „fură“ prim-planul în procesul de pace. Pe fondul ezitărilor administrației Obama, Franța a preluat inițiativa medierii israeliano-palestiniene, cu conferințe organizate la Paris fără succes. Același motiv stă și la baza „îngrijorării“ ruse, pentru că regimul Putin a început să medieze reconcilierea dintre Fatah și Hamas, pentru a mai stabili un cap de pod în regiune, după Siria, iar acum își vede munca amenințată.

Ierusalimul este primul pas

În analiza reacțiilor internaționale trebuie ținut cont de un lucru: în declarația în care a recunoscut Ierusalimul drept capitală a Israelului, Trump a spus că este „hotărât să obțină“ o soluție cu „două state“, palestinian și israelian. Mișcarea președintelui SUA are un vector major – un acord de pace căutat de decenii de puterile vestice. Iar recunoașterea capitalei la Ierusalim este un pas către acest obiectiv, nu scopul final. Planul lui Trump ține de stabilirea unei alianțe între Israel și Arabia Saudită împotriva Iranului.

Cel mai prost plan pentru Palestina

La începutul lunii noiembrie, liderul Autorității Palestiniene, Mahmud Abbas, a fost în Arabia Saudită și a discutat cu prințul moștenitor Mohammed bin Salman, liderul de facto al regatului, despre un plan de pace israeliano-palestinian. Cinci oficiali palestinieni au oferit, sub protecția anonimatului, câteva detalii ale planului, scrie Mediapart. Este vorba despre un stat palestinian format din fragmente fără continuitate teritorială din Cisioradnia (o situație mai proastă decât acum), cu suveranitate limitată palestiniană, sub control israelian; capitala palestiniană nu va fi la Ramallah, ci la Abu Dis, suburbie a Ierusalimului; niciun drept de reîntoarcere pentru refugiații palestinieni din 1947 și pentru urmașii lor (sunt aproape 5 milioane de urmași ai refugiaților – doar cei recunoscuți de ONU – a căror reîntoarcere ar complica balanța demografică a Israelului, cu 8,6 milioane de locuitori, dintre care 6,4 milioane de evrei).

Presiuni coordonate Arabia Saudită – SUA

Este cel mai prost plan de pace propus vreodată palestinienilor, însă pericolul iranian, necesitatea unei alianțe între saudiți și israelieni și incisivitatea lui Trump îl pot face să funcționeze. Este un plan negociat în ultimele luni de ginerele lui Trump, Jared Kushner, și prințul bin Salman. Ultimul a pus presiune pe Abbas – dacă palestinienii acceptă, vor avea un uriaș sprijin financiar saudit, iar dacă nu acceptă, banii dispar, iar Abbas va fi înlocuit de rivalul său, Mohammed Dahlan, prezent și el la Ryiadh la acel moment, ca o sabie a lui Damocles (de altfel, mandatul lui Abbas de președinte al Autorității Palestiniene a expirat inca din 2009).

A doua tentativă de presiune asupra „încăpățânatului“ Abbas (lider și al grupării Fatah și al Organizației pentru Eliberarea Palestinei) vine din partea SUA și ține chiar de recunoașterea Ierusalimului drept capitală a Israelului – Trump poate renunța la această decizie în schimbul acceptării planului de pace de către palestinieni.

Spaima ascensiunii Iranului

De unde această alianță contra naturii între Arabia Saudită și Israel? De unde concesiile uriașe făcute de SUA Israelului? Răspunsul stă în ascensiunea Iranului prin dezghețarea unor conturi de peste 130 de miliarde de dolari după acordul nuclear semnat de Barack Obama, prin implicarea în războiul din Siria, prin înarmarea grupării antiisraeliene Hezbollah din Liban, prin influența uriașă asupra guvernului șiit din Irak, prin construirea a două baze militare în Siria, totul cu scopul suprem al axei șiite Teheran-Bagdad-Damasc.

Pace chinuită sau război crunt

Dacă va funcționa perfect, planul lui Trump-Netanyahu-Mohammed bin Salman poate restabili influența americană în Orientul Mijlociu fără conflicte majore. Dar dacă nu va funcționa bine? Ne răspunde Robert Fisk, în The Independent. „Cum vor reacționa palestinienii din taberele de refugiați libaneze, căci în fiecare casă este o fotografie a moscheii Al-Aqsa? Cum va reacționa Hezbollah? Se vor limita la vorbe sau vor lansa niște rachete spre Israel? Bashar al-Assad va poza în purtătorul stindardului „eliberarea Ierusalimului“. Rusia va lua partea arabilor și vor vinde nave, avioane și rachete țărilor care până acum le cumpărau de la americani.

Planul este un pariu riscant și se bazează mult pe soliditatea poziției prințului saudit (aici, nu în lupta anticorupție, e de căutat rațiunea epurărilor recente în rândul prinților, miniștrilor și miliardarilor saudiți) și pe stabilitatea guvernului eteroclit al lui Netanyahu. El poate fi ajutat dacă statutul Ierusalimului, abia recunoscut de către SUA, va deveni subiect de negociere cu puterile arabe și palestinienii, lucru care se va afla lunile viitoare.

Distribuie articolul pe:

15 comentarii

  1. nu intru in dispute cu cei care citesc si varsa literatura romantata. nu va mai justificati dizertatiile cu minciuni. faptele nu devin advar si nici nu-l substituie… sa fiti iubiti si sa iubiti si drepti cu voi insiva!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.