Lupta împotriva terorismului are un nou simbol în Europa. În Statele Unite se întâmplă începând din 2001, in Europa au trebuit să mai treacă peste zece ani pentru ca Passenger Name Record să devina un soi de panaceu contra flagelului terorist.
Parlamentul European a respins instituirea acestei metode de colectare a datelor personale a tuturor pasagerilor care călătoresc în interiorul UE (funcționează acum doar acorduri cu SUA, Australia și Canada) pe motiv că nu ar fi respectat dreptul la intimitate al cetățeanului european. Acum, după atentatele de la Paris, se așteaptă ca Parlamentul European să adopte PNR în sesiunea plenară din ianuarie. ”Guvernul (francez) a acționat cu multă forță pentru a ne convinge”, spune eurodeputata socialistă din Franta Sylvie Guillaume. ”Avem sentimentul, și asta este dezamăgitor, că nu mai suntem auziți în ce privește libertățile civile”, spune ea pentru Liberation.
Pănă acum, PNR a fost respins de o coaliție ce ar putea fi considerată ”reacționară” de către conservatori, formată din socialiști, ecologiști și stânga radicală, până la urma acele familii politice europene care sunt deschise primirii unui număr mare de imigranți. ”Nu este vorba de a avea acces la informațiile despre un individ în cadrul unei anchete, ci de a colecta datele tuturor pasagerilor companiilor aeriene pentru a le stabili profilul”, spune eurodeputata olandeză Sophie In’t Veld. ”Asta ridică o adevărată problemă privind libertățile, pentru că vom colecta date despre toată populația doar pentru că iau un avion și nu pentru că prezintă un risc anume călătorind constant spre anumite destinatii”. Mai mult, spre deosebire de Statele Unite vor fi înregistrate astfel toate zborurile din UE, iar lista infracțiunilor pentru care pot fi folosite aceste liste PNR este foarte mare (exploatarea sexuală a copiilor, trafic de droguri, trafic de arme, spălare de bani, criminalitate cibernetică).
PNR este o invenție americană ce datează imediat după atentatele din septembrie 2001. Obligă companiile aeriene să comunice înainte de zbor toate datele personale ale pasagerilor care se îndreaptă spre SUA: identitatea, modalitatea de plată, itinerariul complet, profilul de pasager fidel, bagajele. Ideea este de a stabili un profil de risc, în vederea interzicerii accesului in SUA. Britanicii au fost primii care au urmat modelul, în 2004, justificând și prin lupta împotriva fraudei fiscale și a altor ”infracțiuni grave” – Marea Britanie devea cam in jurul aceluiași an si țara cu cea mai mare densitate a camerelor de luat vederi din spațiile publice. Au urmat Danemarca și Franța, începând din 2007, iar Belgia este aproape de a adopta un PNR.
Pe această tendință a intervenit Comisia Eurpeana, care nu dorea sisteme naționale multiple care ar fi greu de interconectat. De aceea, în 2007, a propus crearea unui PNR european care să includa 19 date personale pe care companiile aeriene trebuie să le furnizeze în mod obligatoriu. Inacceptabil, a spus la acea dată Parlamentul European, deși avuseseră loc atentatele teroriste de la Madrid și Londra. A urmat o altă versiune, în 2011, și aceasta criticată. ”PNR are o utilitate practică redusă, costă mult și defazarea sa nu corespunde necesităților forțelor de ordine într-o situație critica”, spune eurodeputatul italian Giovanni Buttarelli pentru La Repubblica, adăugând un fapt esențial – există deja 7 baze de date de acest fel care sunt utilizate. ”După atentatele de la Charlie Hebdo a avut loc o reuniune a Parlamentului European și a agenților din serviciile secrete, iar concluzia a fost că PNR ar putea fi util pentru prevenirea delictelor minore”. Până la urmă, Europa nu este o insulă, fie ea și Statele Unite, iar prin urmare traficul aerian intra și extracomunitar nu reprezintă decât 8% din traficul total.
Un PNR european riscă să fie ineficace și pentru că nu ar fi vorba decât de o armonizare a PNR-urilor naționale. În funcție de angajamentele naționale, fiecare stat colectează sau va colecta date despre pasagerii zborurilor. ”Nu există un sistem centralizat. Ne întrebăm la ce vor servi aceste 28 de PNR-uri dacă este vorba despre identificarea pasagerilor. Este o dovadă că nu avem încredere unii în alții din moment ce ne transmitem automat PNR-ul către americani”, spune Sophie In’t Veld.
Parlamentul European a încercat să introducă un bemol în legislația pe care urmează să o aprobe la începutul anului viitor – PNR-ul european va fi supravegheat de o autoritate independentă. Apoi, datele nu vor putea fi accesate decât dupa patru ani și jumătate și aceasta doar la ordinul unui judecător. PE a mai cerut ca PNR să nu fie adoptat decât odată cu un regulament european pentru protecția datelor cu caracter personal, o lege blocată de mai mulți ani de unele state membre UE. Curtea Europeană de Justiție poate, la rândul ei, să se opună acestei legi: ”așa s-a întâmplat cu directiva pentru stocarea informațiilor telefonice adoptată în 2006, după atentatele de la Madrid și Londra”, spune Sophie In’t Veld. În 2014, Curtea a ajuns la concluzia ca o colectare de manieră generală a acestor informații ”se poate insinua într-un mod foarte grav în drepturile fundamentale privind viața privată și protecția informațiilor cu caracter personal”.
”Cerând o asemenea lege și optând pentru cartea securității, statele vor sa evite probleme jenante legate de lacunele lor în ce privește lupta împotriva terorismului și încearcă să treacă sub tăcere probleme reale, precum existența ghetourilor sau excluziunea socială”, spune Sophie In’t Veld, citat de Liberation.
Toate opiniile de mai sus pot avea un puternic iz ideologic și foarte puțină experiență practică în spatele vorbelor. Un fost agent al serviciilor de informații franceze devenit eurodeputat poopular – Arnaud Danjean – spune că un PNR este de dorit, că este necesară urmărirea în acest mod a pasagerilor zborurilor intra și extracomunitare. Însă tot el spune că în niciun caz pericolul terorist nu poate fi combătut total în acest mod și că un PNR ”invită” la abuzuri. Iar eurodeputatul cu state de plată în serviciile de informații mai spune că o agenție europeană de informații, ceea ce UE are in nuce începând de câțiva ani, nu este nici o variantă realistă, nici una de dorit. ”Înainte de a schimba o informație trebuie să o obții. Iar aceasta cere dispozitive informative pe teren. Din acest punct de vedere, o agenție europeană nu ar aduce nimic în plus la culegerea de informații. În schimb, o platformă de schimb de informații și de profiluri cât mai exhaustive posibil ar fi o idee excelentă. Însă nu e nevoie să creăm o nouă agenție – Europol ar putea găzdui foarte bine această platformă”.
Cu alte cuvinte, este inutil ca Bruxelles-ul să intre în miezul suverantității statelor membre UE, ar fi costisitor și ineficient și rezultatul nu ar fi decât si mai multă birocrație. Agenția europeană pentru protecția frontierelor externe – Frontex – este un exemplu perfect. O agenție eurofagă, criticată în ultimele luni pentru ineficiența sa în fața imigranților, propusă acum pentru reformare și dublare prin alte structuri și, pe deasupra, având și sediul într-o capitala ce nu are nimic de-a face cu imigrația, ci mai mult cu un algoritm politic și de PR european – Varșovia. Însă Europa va avea începând de anul viitor un Passenger Name Record de sorginte americana, spre linistea aliaților, se va concentra și pe o agenție europeană de informații, va urmări cu voluptate informații despre preferințele culinare (și religioase), despre dizabilitățile fizice și despre bolile pasagerilor aerieni europeni, spre mulțumirea potențialilor lor angajatori sau furnizori (care prin abuzuri numite ”erori” vor afla aceste informații, respectiv vor merge la țintă cu strategia de vânzări) și uitând ca ea, Europa, nu este, geografic măcar, insula numită America.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.