Paște negru pentru comuniști. Cum a fost arestată conducerea PCdR în zile de sărbătoare

23 aprilie 1941, ora 5.30. Nu este doar ziua de Sfântul Gheorghe, ci și Paștele. Agenţii şi comisarii Siguranţei Generale descind în strada Nicolae Milescu, numărul 23. O căutau pe Melita Scharff, viitoare soţie a comunistului Gheorghe Apostol. O găsesc Melita, dar şi de unul din membrii conducerii Partidului Comunist din România (PCdR), Iosif Chişinevschi. Până la reținere, Chișinevschi reușeșete să distrugă o parte din materialele de propagandă. E primul nume care „cade” (n.r. – în jargonul comunist căderea însemna arestare).

Chișinevschi (născut în 1905) era un membru vechi al mișcării. UTC-ist din 1924, iar membru PCdR din 1928. Prima condamnare a primit-o în 1930, la șase ani și șase luni de închisoare. Face recurs și scapă cu doi ani și jumătate.

Citește și: Cum de o posed pe Ana Pauker

Următorul mare pește care cade în plasa agențilior Siguranței e Teohari Georgescu, viitor ministru de Interne. A doua zi de Paște, pe 24 aprilie, merge pe strada Lirei din București la Thea Lupu, verișoara lui Chișinevschi. Ajuns la aceasta, când bate la ușă, nu-i deschide Thea, ci un agent al Siguranței. E arestat și el. În dimineața precedentă fuseseră arestate Thea și Paraschiva Breiner, soţia lui Bela Breiner (fost secretar general al partidului), care fusese trimisă pe strada Lirei să lase o sumă de bani. În partid era cunoscută și ca Piri.

În perioada octombrie 1940-aprilie 1941, Teohari Georgescu a deţinut funcţia de secretar al CC al PCdR, responsabil cu îndrumarea Comitetului regional Oltenia al PCdR şi a Comitetului Judeţean Ilfov al PCdR.

Ultimul reținut este Gavril Birtaș, viitor mare colonel comunist, pusă să ancheteze „dușmanii poporului”. Birtaș fusese cel care îi ajutase la evadare pe Constantin Doncea, Gheorghe Vasilichi și Dumitru Petrescu.

Cea mai mare captură din ultimii ani

Conducerea comunistă din aprilie 1941 era formată la acea vreme din Ștefan Foriș (numărul 1), Teohari Georgescu, Iosif Chișinevschi, Gavril Birtaș și Constantin Pârvulescu. Gravita în jurul conducerii și Priri Breiner.

Așadar, arestările erau mai mult decât consistente la nivel de conducere. În două rânduri se mai întâmplase să mai fie decapitată așa conducerea. O altă mare captură fusese în 1936, pe 12 iulie. Au fost reţinuţi atunci trei membri ai Secretariatului PcdR: Ana Pauker, Dimitrie Ganev și Şmil Marcovici, după arată Liviu Pleșa în unul din materialele volumului colectiv „Comuniști înainte de comunism”. Ana Pauker era o comunistă în ascensiune, în timp ce Marcovici era un deja veteran al PCdR, fiind folosit încă din anii 20 pe post de curier . Inclusiv cu fonduri consistente (detalii suplimentare pot fi citite în „Rețele clandestine comuniste în România”).

Citește și: Atentatul din Senatul României: conspirații, piste false și „teroriștii” greu de găsit

Practic, rămâneau în libertatea, dar mai mereu ascunși, doar Foriș și Pârvulescu. „„Căderea” Secretariatului a afectat partidul şi din punct de vedere organizatoric. S-a produs o dezorganizare şi la nivelul aparatului tehnic. Multe case conspirative trebuiau să fie abandonate, astfel că ilegaliştii
erau nevoiţi să-şi stabilească întâlnirile în parcuri, pe stradă sau în tramvaie”, arată istoricul Mihai Burcea în materialul „Judecarea comuniștilor în timpul războiului. Procesul lui Petre Gheorghe” din volumul colectiv „Comuniști înainte de comunism”.

Până la 25 de ani de închisoare. I-au salvat rușii

Toții comuniști prinși vor primi pedepse între zece și 25 de ani de închisoare.  Situația arestărilor din 1941 pot fi citite pe larg în mai multe volume istorie sau de popularizare a istoriei. De exemplu, analiza atentă a Cristinei Diac, din „Zorii comunismului în România”, care abordează evoluția PCdR mai ales în perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Sau „Clienții lu’tanti Varvara”, unul din primele volume ale clandestinității comuniste, scris de istoricul Stelian Tănase. De asemenea, volumele „Apostolii lui Stalin” sub semnătura lui Laurențiu Ungureanu și Radu Eremia. În acestea sunt pe larg portretele lui Chișinevschi, Georgescu, Birtaș sau Ștefan Foriș.