INTERVIU Paul Negoescu a cucerit Berlinala 2026 cu „Atlasul Universului”, filmul care a emoționat lumea  

„Publicul străin, fie el matur sau tânăr, privește cu aceeași curiozitate prin această fereastră către cultura română”, spune Paul Negoescu, regizorul care reușește să îmbine nostalgia copilăriei la sat cu realitatea ruralului contemporan într-un film care a cucerit criticii și publicul deopotrivă.

Cunoscut pentru comediile “Două Lozuri”, “Oameni de treabă” sau “O lună în Thailanda”, Negoescu a povestit într-un interviu pentru Cotidianul.ro care dintre elementele specifice spațiului rural românesc și ale copilăriei la sat au completat scenariul original.

“Rezonează cu imaginea pe care o avem despre satul românesc autentic”

Cotidianul: Filmul spune povestea unui băiat de 10 ani care, pentru că a cumpărat doi pantofi de sport drepți, se aventurează singur pentru a recupera perechea completă de la un alt cumpărător care a avut același ghinion. Paul Negoescu, care este și unul dintre cei doi scenariști ai filmului, spune că a încercat să îmbine realitatea vieții în ruralul de astăzi cu povestea.

“Trebuie să încep prin a spune că povestea nu a plecat de la mine. Mihai Mincan a scris prima variantă a scenariului care conținea un anumit moment pe care l-am găsit deosebit de emoționant și cu care am rezonat foarte tare. Pornind de la emoția pe care mi-a provocat-o acel moment al scenariului am făcut apel la propriile amintiri din copilărie care-mi generau același tip de emoție. Și m-am lăsat ghidat de aceste amintiri și de aceste emoții, chiar dacă eu nu am copilărit la țară. Mergeam în vacanțe în provincie, dar eram mai degrabă turist în acele locuri. Nu aveam rude de la țară pe care să le observ în cotidianul lor. Însă emoțiile sunt universale, nu trebuie să fi copilărit la țară ca să știi ce înseamnă să stai singur sau să trebuiască să te descurci singur în anumite situații.”

Cotidianul: Cât de importantă a fost autenticitatea mediului în care crește Filip (personajul principal)? Ce elemente cotidiene specifice vieții la sat ați vrut neapărat să rămână în film (sunetele, oamenii, relațiile)?

“Nu știu cât e de autentic, adevărul e că satul din film e ceva mai romanțat decât satul din realitate. În realitate găsim peste tot case și garduri din materiale plăsticoase și culori țipătoare, după cum s-a descurcat fiecare să-și renoveze casa. Așa arată azi ruralul din România. Să găsim zone cu mai puține intervenții recente a fost o provocare. Așa că ce se vede în film nu este neapărat autentic cât rezonează cu imaginea pe care o avem despre satul românesc autentic.”

“Asta e frumusețea cinema-ului, că are, uneori, și o valoare antropologică”

Cotidianul: Cum a influențat colaborarea cu co-scenaristul Mihai Mincan portretizarea acestei lumi? Ați consultat anumite studii sociologice în special?

“Cred că Mihai a scris conform experiențelor proprii, nu am idee dacă a consultat studii de sociologie sau s-a bazat în primul rând pe cunoștințele lui. El avea o legătură mai strânsă cu zona Ardealului, de unde vine el; eu sunt bucureștean, așa că am trăit alte experiențe. Dar experiența de a fi singur, de a trebui să te descurci singur, de a realiza că ce ți-ai propus e mai greu decât credeai, de a descoperi pierderea și de a învăța să faci pace cu ea – astea sunt lucruri pe care nu le întâlnesc doar copiii din mediul rural, oricine a trecut prin ele.”

Cotidianul: Vi se pare că publicul internațional înțelege „specificul” satului românesc sau îl vede mai degrabă ca pe o experiență universală a copilăriei?

“Povestea e una universală, se poate întâmpla oriunde: un băiat cumpără din greșeală doi pantofi drepți și pleacă într-o aventură să-și găsească stângul. În povestea propriu-zisă nu sunt elemente specific românești. Ce este românesc este decorul, peisajul în care se întâmplă această poveste, personajele sunt românești și limba vorbită este româna (și cu puțină maghiară). Publicul străin, fie el matur sau tânăr, privește cu aceeași curiozitate prin această „fereastră” către cultura română cum și noi ne uităm la alte filme străine în descoperirea altor culturi. Asta e frumusețea cinema-ului, că pe lângă poveste și interpretarea artistică are, uneori, și o valoare antropologică.”

Cotidianul: Matei Donciu, actorul din rolul principal, este la prima experiență cinematografică. Cum ați lucrat cu el și cu ceilalți copii ca să păstrați spontaneitatea și sinceritatea lor în film? Aveau experiențe asemănătoare la care să se raporteze?

“A fost prima oară când am avut serios de-a face cu copii la filmare. Mai lucrasem și la alte filme cu copii, dar doar pentru câte o secvență sau două, cu replici scurte și fără să aibă partituri solicitante. Pentru „Atlasul universului” am fost ajutat de către directoarea de casting Florentina Bratfanof să găsesc copiii potriviți pentru rolurile din film, iar întâlnirea cu Matei Donciu, actorul principal, a fost cel mai bun lucru care se putea întâmpla pentru acest film. S-a descurcat atât de bine, a înțeles tot ce doream de la el, s-a comportat ca un profesionist. Și e incredibil de talentat. Nu sunt în măsură să comentez cât de bun e filmul, dar absolut toți care l-au apreciat au făcut-o în primul rând datorită prestației lui Matei.”

Cotidianul: În lumea reală, copiii de la sat trăiesc multe experiențe, unele foarte dificile sau chiar tragice. Cum ați ales ce să păstrați și ce să omiteți astfel încât filmul să fie potrivit atât pentru copii, cât și pentru adulți, fără să accentueze excesiv tensiunea socială?

“Nu am avut discuții legate de omiterea vreunor lucruri, secvențe sau replici. Nu am tratat filmul diferit față de orice alt film, pentru că nu obișnuiesc să-mi desconsider spectatorul, chiar dacă este copil. Îl tratez în mod egal ca pe un spectator adult. Nu cred că copiilor le place să li se vorbească de sus, așa că nici în filme nu cred că le place să simtă că li se povestește ceva cu condescendență.”

Cotidianul: Privind personajele adultului din film (familie, străini întâlniți), cum ați vrut să reflectați relația copiilor cu adulții dintr-un sat? Mai degrabă protectorii lor, sau figuri care îi provoacă?

“Nu am încadrat adulții într-o singură tipologie. Unii dintre ei îl provoacă pe Filip, alții îl protejează. Dar sprijinul cel mai mare îl primește de la un câine și de la alți copii.

Cotidianul: Filmul este despre o „căutare”. Este o metaforă pentru dorința de autonomie a copiilor, pentru independență sau pentru dorința lor de a „repara” lumea?

“Nu a fost gândit ca o metaforă, dar ca orice film, e supus interpretării în toate felurile posibile – o altă calitate a cinema-ului. Așa că dacă unii spectatori văd în asta o metaforă, probabil că ei au nevoie de acea metaforă mai mult decât am avut eu, așa că nu poate decât să mă bucure că filmul le livrează ceva de care au nevoie.”

Cotidianul: Spectatorii festivalurilor de film vor fi primii care se vor putea bucura de noua producție, care urmează să intre și în cinema.

“Filmul va începe să fie vizionat în România întâi în festivaluri locale și evenimente speciale, apoi va fi distribuit în cât mai multe cinematografe din toată țara. Iar apoi, dacă filmul va fi apreciat și va exista cerere pentru el, probabil va ajunge și pe o platformă de streaming la câteva luni după ieșirea din cinematografe.
Planurile mele de viitor sunt să petrec timp cu familia, pentru că lucrul la film și pregătirea pentru premiera de la Berlin au fost foarte intense, iar apoi să mă apuc de un viitor film.”

Protagonistul filmului este Matei Donciu, un copil talentat de 11 ani, aflat la prima sa experiență cinematografică. Din distribuție mai fac parte actorii Marin Grigore, Andreea Grămoșteanu, Andrei Mateiu, alături de copiii Johanna Mild, Călin Petru, Sofia Marinescu și mulți alții.

Filmul a fost recompensat la Festivalul Internațional de Film de la Berlin 2026 cu o mențiune specială pentru realizări deosebite.

TRAILER INTERNAȚIONAL: https://youtu.be/jCspccKr7Ho