Paula Tudor şi culorile florilor

Galeria “Orizont” din Bucureşti şi Sala de Expoziţii a “Accademia di Romania” din Roma găzduiesc, aproape în acelaşi timp, expoziţiile pictoriţei Paula Tudor. Artista, cunoscută publicului bucureştean din numeroasele sale expoziţii personale, deschise cu regularitate din 1983 încoace, propune la Galeria “Orizont”, până în 31 martie, o selecţie de naturi statice cu flori, subiect de predilecţie în creaţia sa, şi câteva peisaje onirice.

Ca întotdeauna, reţin privirea delicateţea cromaticii şi exuberanţa compoziţiilor în care hiperrealismul se învecinază cu suprarealismul şi cu amintiri din pictura metafizică.

Invadând uneori pânza cu compacte tije, ca în cazul “Irişilor”, de o debordantă vitalitate în combinaţia lor de verde, albastruri şi violeturi, impund privirii alteori delicateţea inflorescenţelor, ca în “Mărgaritar”, încununâd preţioase vaze sau închise în boluri amintind de acvarii, florile Paulei Tudor sunt ele însele o lume, guvernată de sevă şi culoare, pe care artista o transpune în pictură cu un amesec de materialitate şi suavitate totodată. Culorile rafinate, armonioase se înscriu în ductul elegant al liniei, într-o viziune a naturii estetizantă. Pentru că, dacă ar trebui să punem o etichetă pe creaţia Paulei Tudor, am alege tocmai estetismul ei, decuparea elementelor naturale sau imaginare şi recompunerea lor în dorinţa obţinerii frumosului elaborat.

Irişi

Compoziţiile pictoriţei sunt un fel de reverii simbolice, încărcate uneori, ca în cazul “Macilor” sau “Irişilor”, de un sens profund al contemplării creaţiei prin intermediul florilor. Un fel de sacralitate pe care o imprimă subiectului, dincolo de frumseţea intrinsecă a motivului.

Latura metafizică şi hiperrealistă este descoperită în primul rând în peisajele sale, în care albul joacă un rol important, luminând, nu o dată straniu, arhitecturi şi străzi profilate pe ceruri neliniştitoare, locuri din care personajul uman lipseşte, sugerând o lume imuabilă, ca în “Grecia”, de exemplu. Alteori, simbolistica ocupă primul loc, ca în “Inorogul”, etern vis feciorelnic bântuit de o întreagă istorie culturală a omenirii, în care animal şi personaj sunt plasate într-un peisaj fantastic în care zborul păsărilor răspunde solidităţii coloanei antice. Compoziţie echilibrat costruită, în care arcul imaginar dintre femeie şi coloană creează o perspectivă către infinit.

Grecia

Şi tot îmbibate de gândirea metafizică şi de oniric sunt naturile statice elegante, prinse în rama ferestrelor deschise (“Primăvara”), despărţite de lumea reală prin ecranul transparent al perdelelor agăţate parcă de cer, dar păstrând din ea eleganţa cănilor şi cupelor de orfevru detaşându-se elegante alături de o pasăre colibri.

Fiecare compoziţie a Paulei Tudor este o scenografie savant construită pentru o piesă de teatru inedită, aceea a existenţei între aici şi dincolo, între acum şi întotdeauna.

Formată la clasa pictorului Traian Brădean, Paula Tudor şi-a construit o viziune estetică personală, în care tradiţia culturală şi avangardele artistice ale secolului al XX-lea se întâlnesc. Fără căutări de “ultimă oră”, fără să fie tentată de experimentele atât de dragi momentului actual, ea îşi urmează instinctul creator şi nevoia de contemplare fascinată şi fericită a lumii. Contemplare ce imprimă picturilor sale o vibraţie interioară, o energie pozitivă, născute din alchimia sentimentelor şi adecvării meşteşugului.

Natură statică cu albăstrele

Înţelegem, privindu-le, de ce florile şi peisajele sale fantastice au fost alese să decoreze holurile unei importante clinici particulare din Bucureşti, “Spitalul Monza”. Dincolo de latura estetică, sentimentul degajat este unul tonic, înviorător, plin de speranţă.

Culorile florilor ei sunt de fapt, aşa cum mărturisea titlul mai vechi al uneia dintre expoziţii, “culorile sufletului”. Artista se destăinuie în compoziţiile sale, cu discreţie, dar ferm, vizitatorul este chemat să se alăture comuniunii cu natura fidel redată în fiecare element al tabloului, chiar cu acribie până şi în compoziţiile vibrând de visuri, basme, legende.

Nu e de mirare că lucrările ei se află în colecţii particulare din toată lumea, din România în Statele Unite, din Franţa în Italia, din Germania în Belgia, Suedia, Turcia, Israel…

Inorogul

Expoziţiile actuale continuă firesc evoluţia artistei, de-a lungul anilor, aşa cum a putut fi urmărită în personalele de la “Galeriile de Artă ale Municipiului Bucuresti”, de la Senat, “Căminul Artei”, sediul ONU, “Cercul Militar Naţional”, “World Trade Center”, Libraria “Mihai Eminescu” sau “Salla Dalles” din Bucureşti, ca să nu le mai enumerăm şi pe cele din alte oraşe ale ţării.

Şi pentru că am amintit şi de Librăria “Mihai Eminescu”, să nu uităm că picturile Paulei Tudor sunt reproduse pe copertele unor volume importante: Titu Maiorescu, “Critice”, Lucian Blaga, “Zări şi etape”; George Topârceanu, “Balade vesele şi triste”; Aron Cotruş, “Peste prăpastii de potrivnicie”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.