Pe tronsonul Deva-Orăştie, autostrada lui Boc e moartă în coteţ

Atunci când actuala putere se căznește să arate că exercită actul de guvernare pentru popor, e obligatoriu să aibă camerele de luat vederi în preajmă. Iar atunci când camerele de luat vederi se sting, rezultatele  guvernării Băsescu-Boc se văd în toată „splendoarea” lor.

Exemple de acest fel actualii guvernanții ne-au oferit din belșug în acești doi ani, dar pe cele mai multe și mai evidente le regăsim în domeniul infrastructurii rutiere – unul din capitolele la care România este mai mult decât deficitară.

În 9 aprilie 2011, la organizarea de șantier a firmei care execută lucrările variantei de ocolire Deva – Orăștie la standard de autostradă, Emil Boc – înconjurat de zeci de jurnaliști și de camere de televiziune – lăuda cu însuflețire de utecist activitatea Ministerului Transporturilor, spunând că acest minister condus de Anca Boagiu este „un minister al faptelor” și a afirmat că „ceea ce se întamplă astăzi este o dovada că ceea ce se promite se respectă„.

La aproape o lună de zile de atunci, de când Emil Boc se urca în cabina unui excavator și turna prima cupă de pământ la inaugurarea lucrărilor la tronsonul de autostrada Deva – Orăștie, pe șantierul din zona localitatii hunedorene Turdaș se mai pot observa doar urme vagi a ceea ce se vrea a fi un început de lucrare la un tronson de autostradă. Doar panoul pe care este descrisă lucrarea cu pricina (și acela șui și jupuit) și câteva bradze de pământ răscolite mai stau mărturie faptului că acolo s-a început, chipurile, o centură ocolitoare, o bucată de autostradă, un drum, o potecă, ceva de genul ăsta. În rest, nici țipenie de muncitor sau urmă cât de fină de vreun excavator, betonieră sau alte utilaje care se folosesc la construcția de drumuri.

Mergând mai departe pe traseul acestei autostrăzi-fantomă, pe șantierul din zona Geoagiu-Băi, observăm că lucrurile stau puțin mai bine. Puțin mai bine decât marele nimic din zona Turdaș, să ne înțelegem. Și aici dăm de aceleași brazde de pământ – nu excavat, ci doar răscolit. În plus însă, față de șantierul de Turdaș, în zona Geoagiu, existau și trei amărâte de utilaje de tasat pământulul, păzite de un bătrânel inofensiv care s-a amuzat complice la vederea aparatului nostru de fotografiat.

Acum, după ce am constat că pulsul lucrărilor la crâmpeiul de autostradă Deva-Orăștie este aproape inexistent, cu greu putând fi detectate urme de viață în zona presupuselor șantiere, nu putem să nu ne întrebăm oare la ce s-a referit Emil Boc atunci când la inaugurarea acestui tronson de drum european afirma că ministerul care gestionează infrastructura rutieră este „un minister al faptelor” și că  tot ceea ce se întâmpla în acea zi la cele două șantiere este o dovadă a faptului că „ceea ce se promite se respectă„?!!  Probabil că, atunci, Emil Boc încerca să vorbească despre un minister al faptelor bune pentru asfaltatorii regimului Băsescu, să zicem. Căci despre un minister al faptelor bune pentru români nu prea poate fi vorba. Cât despre ceea ce se promite, se respectă, probabil micul premier s-o fi referit la spusele de neuitat ale mentorului său Traian Băsescu, pe vremea când acesta era ministru al Transporturilor, și ne spunea că ne va scoate autostrăzile din cap.