Performanțele lui Mircea Lucesu, ca jucător, sunt legate, mai ales de Dinamo București, club pentru care a debutat în 1963 și la care a jucat până în 1977. A avut în acea perioadă o escapadă la Sportul Studențesc, unde a jucat pentru două sezoane, între 1965 și 1967.
Ca fotbalist, Mircea Lucescu nu a fost nici pe departe un mediocru. Totuși, abia performanțele obținute ca antrenor îl vor face cunoscut în întreaga lume.
Pe final de carieră, Lucescu a ieșit pentru prima oară din Capitală și s-a alăturat Corvinului Hunedoara. Acolo urma să devină și antrenor și să creeze generația de aur a hunedorenilor, cu care a terminat cel mai sus pe locul 3 în prima ligă și a bifat o participare în cupele europene.
Performanțele lui Mircea Lucescu ca antrenor
Acesta a fost începutul lui Lucescu în antrenorat, carieră care l-a purtat prin toată Europa. A antrenat între 1981 și 1986 Naționala, după experiența la Corvinul Hunedoara. A calificat echipa României la două europene.
Între 1985 și 1990 a antrenat Dinamo, echipa sinonimă cu cariera sa de jucător. După revoluție, și-a început aventura europeană, care l-a dus în liga a 2-a italiană cu Brescia și Hagi și Sabău, la o jumătate de an pe banca lui Inter. După experiențe înapoi în România, la Rapid, dar și în Turcia sau Rusia, Lucescu a ajuns la Șahtior Donețk, cu care a scris istorie.
Cu Șahtior Donețk, „Il Luce” a cucerit trofeul Europa League în 2009, în fața formației germane Werder Bremen, scor 2-1. Meciul s-a jucat la Istanbul.
Lucescu a devenit al doilea cel mai titrat antrenor al tuturor timpurilor, doar în urma legendarului Sir Alex Ferguson. Între timp, și Pep Guardiola i-a luat fața, dar Il Luce se păstrează pe podium.
„Il Luce” a antrenat și naționala Turciei, dar și marea rivală a lui Șahtior, Dinamo Kiev, înainte să facă un ultim popas pe banca Naționalei României, acceptând provocarea de a duce România la un Mondial.
După o grupă de Nations League perfectă, câștigată cu maxim de puncte, Lucescu părea să fie pe drumul cel bun. Grupa de calificare la mondial însă i-a pus bețe în roate, socoteala nu s-a potrivit, iar două înfrângeri cu Bosnia au făcut România să termine doar pe locul 3 în grupa de calificare.
Totuși, naționala a mai avut o șansă, prin locul de baraj oferit de Nations League. Turcia însă l-a învins pe Lucescu în ultimul meci pe care l-a petrecut pe banca de antrenor. Ulterior, Lucescu s-a simțit rău la un antrenament, iar starea sa de sănătate s-a tot întrăutățit.
Răspunsul era pentru tine, cetățene, nu la articol. E bine că ai o părere, ca oricine altcineva, dar ai făcut tu statistici, ai comparat ce rezultate a avut fiecare, când le-a avut, în ce condiții le-a obținut și cum și-a trăit viața? In loc să tot tragi în jos orice si pe oricine, cinstește-i memoria, pentru că Lucescu a fost un model pentru generații.
Vezi că n-o să mai poți dormi pe chestia asta.
El Luce..Mister Mircea ..a murit..!!
Domnul să-l odihnească..
Dumnezeu să-l odihnească în pace…
Dar cel mai mare antrenor român a fost Piștii Covaci…după care a venit nea Emi…pe trei e nea Mircea…
Să fim corecți… performanțele primilor doi nu pot fi egalate de nimeni….
Zău? …”cel mai titrat antrenor român din istorie” a fost Kovács „Piști”, bre!