25 decembrie 1989?! Atunci a început marele jaf pesedist. Aha, zic eu. El, Eftimie Iarmaroc, zice și el, de ce să nu zică?!
Ne preumblăm pe Calea Victoriei. Uite, zice Eftimie Iarmaroc, acolo s-a tras, și acolo. Înțelegi? Nu prea înțeleg. Au tras cu muniție de război. Cine? Parcă eu știu? Zice el, una, alta, trece o electorală pesedistă, toți bine îmbrăcați, bine hrăniți, roșii în obrăjori, cu ghiuluri pe degete, aroganți, așa, așa, zice Eftimie Iarmaroc, uită-te la ei. Și mai zice. Galoane de benzină n-am nici de leac, am tras chiulul la hoţia petrolieră de după 1989.
Când s-a dat liber la furat fabrici, căscam gura după extratereştri, am pierdut rândul, prostul de mine. Când staliniştii au spart băncile din România, eu visam cai verzi pe pereţi şi am rămas fără slujbă şi n-am mai ajuns la împărţeala băncilor. Aşa stând lucrurile, ce mi-a mai rămas? Să fiu patriot. Să fiu un patriot adevărat. Automobile de lux n-am, că n-am garaj. Nu fac parte din găştile post-revoluţionare ba, mai mult, staliniştii m-au lăsat de două ori fără de slujbă dându-mă afară din serviciu pe motive imaginare.
Ei, staliniştii, o duc bine. Au partide ochioase, au relații grele in toată lumea, au servicii secrete sfidător de inteligente si bine pregătite, au armate si femei-spion cu silicoane și instalații de filaj în poșeta, au jacuzzi, au bombe si microfoane cât un vârf de ac, au armate de slugi, au pus laba pe o grămadă de naivi si de trădători, au smartphoane, au conturi uriașe bine păzite in Elveția, au bambolere, baiadere, câte-un hogeac de lux. Aşa stând lucrurile, ce mi-a mai rămas? Să fiu patriot. Să fiu un patriot adevărat.
Dar să fim corecți! Stânga nu vrea nimic pentru că ceva care nu există nu poate avea vreo vrere anume ci doar vrerea îndreptăţită de a se întrupa cumva într-o vrere. Lipsa unei voinţe numite şi indicate, întrupată astfel într-o vrere, ar putea însufleţi stânga în toate formele ei. Dar această voinţă, nefiind ea înseşi vrerea cuiva anume, nici ea nu poate exista. De ce această joacă serioasă în marginea unui nefiind? Pentru că acest nefiind este nefiind din pricina procesualităţii lumii. Căci nu poţi împărţi procesualitatea în nici un fel în porţii egale, porţiile fiind vălurite întotdeauna şi numai iluzoriu egale.
Porţii sau părţi, sau felii sau mai degrabă valuri căci valurile explicitează aşa cum se cuvine iluziile noastre deşarte, înforţările noastre, gesturile noastre dramatice, heirupiste, lipsite de sare şi piper, melancolice sau inexplicabile, aşa, ca o ploaie cu broaşte, undeva, la margine de lume decadentă, însufleţită doar de bârfă, de păcăleală, de fabulă şi ambuscadă intelectuală. Bați câmpii, amice, zice Eftimie Iarmaroc trăgându-se de brăcinari. Pesediștii jefuiesc țara de mai bine de un sfert de secol și noi ne ducem pe copcă.
Și se uită la mine cruciș, râde în cele din urmă, îmi pune piedică, mă îmbrâncește ușurel, mirat că nu cad în nas pe asfalt. Păi nu cad pentru că atracția gravitațională terestră nu mă poate lega în nici un fel așa că, dacă am chef, mă ridic în văzduh meserie. Dat naibii de drac de extraterestru ce ești, strigă amuzat Eftimie Iarmaroc și-mi explică pe îndelete cum de jefuiesc țara pesediștii, cu hapca. Bănci, vapoare, fabrici, rețele mafiote, lucrări de gaz, autostrăzi, diamante, hașiș, rețele întregi de bugetari și așa mai departe. Îi zic, și pe planeta noastră, pe Marte, e la fel.
O fi, zice Eftimie Iarmaroc, îmbățoșându-se că ce mare patriot român o mai fi el. Și ne lăsăm când la deal, când urcăm la vale, pe Calea Victoriei. La deal? Păi cum vine asta? Păi nu v-am spus că atracția gravitațională terestră nu mă poate ține legat de ea?!
Dacă mai trece careva pe aici, uite, de citit: https://www.cotidianul.ro/nato-intareste-flancul-estic-al-ue/