Interesul manifestat pentru produsele din pește este foarte mare, iar cererea depășește cu mult capacitatea actuală de producție. Dacă la nivel european, acvacultura (creșterea peștilor) furnizează aproape 20% din producția de pește, în România, lucrurile nu stau tocmai cum ar trebui.
Ce rol joacă acvacultura în România și cât de important este acest sector ?
În urmă cu doi ani, Nicolae Dimulescu, preşedintele Agenţiei Naţionale de Pescuit şi Acvacultură, declara că acvacultura în România are un potențial uriaş de dezvoltare care trebuie valorificat şi în acest context ar trebui ca aportul acestui sector ladus consumului de peşte în România ar trebui să fie de cel puţin 5-6 ori mai mare decât este în prezent.
Doar că lucrurile nu s-au prea mișcat de atunci.
Vasile Lupu, proprietarul Păstrăvăriei Doftana, consideră că sectorul piscicol a fost neglijat timp de 30 de ani de către toți miniștrii care au condus până acum ministerul Agriculturii, distrugând, astfel, piscicultura României.
« Bazinul geografic al țării noastre are capacitatea de a asigura producția internă cât și pe cea a exporturilor. Am avut cea mai mare flotă de pescuit însa, România importă peste 120 de mii de tone de pește », afirmă specialistul în acvacultură, Vasile Lupu
Cum s-a distrus sectorul piscicol?
« Prin pescuitul foarte intensiv din Delta Dunării, dar mai ales prin nesubvenționarea producției sectorului piscicol…chiar dacă programele POPAM au mai subvenționat infrastructura, consider că este inutil să investim în infrastructură fără să susținem producția la modul concret. Dorim o subvenție pe producție pentru furajul pe care îl importăm, o subvenție pentru electricitate pentru cei care au nevoie să pompeaze apă, și de asemenea, foarte important este ca apa pentru piscicultură să fie gratuită așa cum este și pentru irigații », a adăugat Vasile Lupu.
Păstrăvăria Doftana (Prișcu) – o afacere longevivă de familie
Vasile Lupu este un antreprenor din acvacultură care deține Păstrăvăria Doftana (Prișcu) din județul Prahova și pentru care pescuitul și elevajul peștilor reprezintă o pasiune din copilărie: „Am crescut, practic, la păstrăvărie, înca de la vârsta de 8 ani și am învatat din tainele acestei meserii de la bunicul meu. Îmi amintesc cum hrănea bunicul meu peștii, cu resturi de la abator, mai exact el primea granulele pentru păstrăvi pe care le dădea porcilor să se hrănească cu ele, apoi, când se sacrificau animalele, iar anumite părți din porc erau înlăturate, aștepta să facă viermișori care erau, apoi, aruncați în bazin » își amintește antreprenorul.
La poalele Munților Predeluț-Prișcu, în anii ‘60, existau saivane pentru vaci, oi, porci și bazine pentru creșterea păstrăvului. Gospodăria era recunoscută sub numele de Păstrăvăria Doftana (Prișcu). La Păstrăvărie exista un bazin de creștere a alevinilor și o casă de incubație pentru producția de puiet primit de la alte păstrăvării din țară. Administratorul păstrăvăriei, care la vremea aceea nu avea o capacitate de producție prea mare, fiind destinată mai ales, consumului local, era bunicul lui Vasile Lupu. După revoluție, însa, canalul de aducțiune a secat, bazinele s-au colmatat, iar păstrăvăria a căzut în ruină.
Viața lui Vasile Lupu- o călătorie extremă
« Două saptamâni m-am învelit cu noaptea »
Pădurar la Scrovistea pâna în anul 2000, Vasile Lupu a abandonat liniștea codrilor și a plecat în plin necunoscut…la Paris. Nu cunoștea pe nimeni, a dormit pe străzi, sub cerul liber, reușind după două săptămâni să cunoască un român care i-a oferit de lucru în atelierul său auto.
« Am avut un șoc : din pădure la halucinanta aglomerație a Parisului ! Nu vorbeam o boabă limba franceză. Am lucrat la mecanic vreo două luni după care, timp de 5 ani, am lucrat pe cont propriu în domeniul curățeniei industriale. Subcontractam lucrări. Ascensiunea a fost rapidă, efortul pe măsură. Prinsesem o lucrare pentru 150 de birouri pe care trebuia să le întreținem curate. Au urmat apoi alte lucrări și am reușit, în scurt timp, să fac sute de mii de franci francezi. După cinci ani m-am întors, am construit o balastieră la Nedelea și am livrat balast pentru autostrada București-Ploiești care se construia. Am dublat câstigurile din Franța. Am cumpărat un restaurant la Sinaia. Afacerea a funcționat doar un an din cauza unui personal fără un cod al onoarei, iar în 2009 am revenit la păstrăvărie. Totul era o paragină, un loc părăsit, plin de ciulini», a declarat antreprenorul.
Păstrăvăria este o afacere profitabilă însă există și riscuri iar pierderile sunt inevitabile.
„Deși producem în jur de 100 de tone pe an există întotdeauna riscuri: anul trecut am pierdut 10 mii de euro pentru că am avut un lot de puiet care s-a îmbolnăvit. Am rămas fără curent, iar generatorul nu a pornit. Dacă nu reușești să oxigenezi bazinul în 5 minute, peștele moare imediat. Este o pierdere uriașă. Ca să aduci un peste la 50 de grame durează 6 luni, ca să nu mai spun că peștii mei manânca de 1000 de euro pe zi », mărturisește Lupu.
Deoarece este permanent în mișcare, păstrăvul de Doftana are o textura a cărnii consistentă în timp ce într-un sistem în care există o hrănitoare automată peștele este mult mai leneș, iar carnea este fadă.
« Peștele este crescut în sistem tradițional, deoarece noi îi hrănim o dată la 2 zile cu hrană certificată bio, importată din Austria. Aceste furaje au în compoziție 60% făînă de pește, vitamine și minerale necesare creșterii ,ulei de pește, rapiță, soia etc. De la stadiul de icre embrionate până la greutatea de comercializare (500 g), trec aproape 30 de luni. În sistemul intensiv de hrănire automată peștele ajunge la greutatea de comercializare în 10-12 luni. Din fericire, apa care alimentează păstrăvăria este bogată în microorganisme», a daugat acvacultorul.
Fonduri europene de 120.000 de euro pentru acvacultură
De mai bine de o luna, din cauza pandemiei de Covid-19, vânzările păstrăvăriei au scăzut cu 90 la sută, comparativ cu aceeași perioada a anului trecut.
« Ne descuram greu, fiind importatori, furnizorii ne dau marfă cu plata în avanas. Și nu este deloc ieftin, un tir de 22 tone costă 30 000 euro. Sunt revoltat deoarece, deși sunt granturi de până la 120 000 euro pentru fiecare acvacultor, din partea UE, pentru a sprijini sectorul în această situație de criză, actuala conducere a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în frunte cu secretarul de stat Gheorghe Ștefan și președintele Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură, Lixandru Marian, nu au făcut niciun demers în vederea obținerii și distribuirii subvențiilor europene către acvacutorii români », afirmă Vasile Lupu.
În ciuda perioadei dificile pe care o traversează economia lumii, există antreprenori care nu lasă garda jos. Acvacultor-ul Lupu a început noua infrastructură în scopul creșterii producției, la Lunca Nouă ( Prahova), unde va crea o baza de agrement pentru pescuitul sportiv la rapitaori și păstrăv. Lacul pentru pescuit, creat artificial pe o fost groapă de gunoi, este alimentat cu apă deversată din cele 5 bazine de creștere și îngrășare, existente, deja, la Lunca Nouă.
Păstrăvul afumat în cobză de brad, cârnații de păstrăv, zacusca de păstrăv, păstrăvul copt și afumat la jar, sunt produsele tradiționale atestate ale Păstrăvăriei Doftana.
Din datele oficiale reiese că România importă în jur de 8.500 tone de păstrăv pe an în condiţiile în care avem un bazin hidrografic foarte extins, unde am putea produce pentru toată Europa.
Bunicul era un fel de stefanescu de la vinuri activand în piscilultură. Remarcabilă sinceritatea nepotului. Fura furajul peștelei crescàndu-și cu el porcii personalu, iar la pești le dădea fecale de porcii și resturi împuție de la abator. Ori cu mai bune decât ce importă acum “bio” din Austria care tot deșeuri de abator sunt doar că sunt procesate în furaj și deci pline de “E”-uri. E clar și cu acvacultura și păstrăvul proaspăt ce-l mâncăm. Va urma probabil ca la vaci boala peștelui nebun.
Da, interesante date biografice , de citit si printre randuri.Da , pe vremea bunicilor, pastravii de crescatorii mancau deseuri de carne, unele cumparate cu acte in regula; de obicei cai „casati”.Dar…wrong or right, my country!!Cu astia de la butoane de acum e numai wrong si numai alte countries!Si alte servicii, ca sa zic asa.