Dacă teroriştii şi-ar pune mintea să ucidă români şi să arunce în aer blocuri, poduri şi baraje, ar putea să o facă fără probleme. Criminalii trebuie să ştie doar că cel mai indicat ar fi să atace pe înserat şi pe ceaţă. Dacă vor acţiona în munţi, teroriştii vor putea comunica fără nicio grijă între ei cu ajutorul telefoanelor mobile, fiindcă nu-i va putea localiza nimeni. Chiar dacă printre aceştia se va fi strecurat şi un trădător care va suna la 112 în încercarea de a dejuca planurile criminale, teroriştii îşi vor putea vedea liniştiţi de treabă încă vreo şase-şapte ore. Şi nici după aceea nu ar trebui să intre în panică, pentru că primii care vor ajunge la ei, în creierul munţilor, nu vor fi militarii, poliţiştii sau jandarmii, ci nişte oameni de-ai locului aflaţi în zonă în căutarea mioarelor şi a măgarilor pierduţi în ceaţă.
În România există zeci de servicii speciale care, atunci când primesc ordin, îi găsesc şi-n fundul pământului pe cei care sunt urmăriţi din diferite motive. Îi găsesc urmărindu-le telefoanele mobile sau interceptându-le schimburile de e-mail-uri. Cu toate acestea, niciunul dintre serviciile speciale pe care şeful Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, preşedintele Traian Băsescu, tot se laudă că le-a reformat şi le-a dotat nu a fost în stare să localizeze în timp optim victimele accidentului de aviaţie produs în Munţii Apuseni.
În România există zeci de instituţii plătite să intervină pentru salvarea cetăţenilor aflaţi în situaţii limită. Instituţii care au în dotare avioane, elicoptere, maşini cu girofar şi tot felul de aparatură. În România există moda zilelor porţilor deschise, cu care prilej smurdiştii, pompierii, jandarmii şi poliţiştii îmbracă salopete proaspăt apretate şi fac tumbe în faţa oficialităţilor şi a copiilor aduşi de doamna învăţătoare ca să vadă cum arată de aproape un elicopter sau o maşină cu becuri viu colorate. De Ziua Naţională, preşedintele României, prim-ministrul, miniştrii, preşedinţii de consilii judeţene, primarii şi fel de fel de consilieri având panglici tricolore la piept ies la drumul mare pentru a asista la parada smurdiştilor, pompierilor, jandarmilor, militarilor şi a tehnicii de luptă şi de intervenţie din dotare. Paradă care nu are loc după lăsatul serii şi pe ceaţă, fiindcă este posibil ca toţi purtătorii de uniformă, tehnica lor şi oficialii să se piardă. Şi există riscul să nu-i mai găsească nimeni.
