Pledoarie pentru înzestrarea Armatei României pentru războaiele viitorului

Țară, țară vrem … înzestrarea Armatei Române

Părea că trece neobservată ședința CSAT de săptămâna trecută! Nimic să atragă atenția comparativ cu deja eternizata criză guvernamentală din România! Poate românii au ridicat un pic din sprâncene referitor la „mai stau sau pleacă americanii”, care se afla pe ordinea de zi! În rest, ordinea de zi a ședinței vorbea despre Planul de înzestrare a Armatei României 2027-2036, Programul Armata României 2044 și analiza implementării programului SAFE.

Comunicatul CSAT de după derularea ședinței nu aducea mai multă claritate! Doar referiri tehniciste cu privire la: definirea direcțiilor de acțiune pentru modernizarea sistemului național de apărare, corelarea optimă între necesitățile operaționale de echipamente militare și resursele financiare multianuale alocate apărării (aprobarea Planului de înzestrare a Armatei României pentru perioada 2027-2036), dezvoltarea și înzestrarea Armatei României până în anul 2044, dezvoltarea industriei naționale de apărare.

Despre câți soldați americani vor mai rămâne în România vom afla în câteva luni, când se va comunica decizia luată de Congresul SUA și Pentagon! Se va întâmpla după etapa de consultări, inițiată la sfârșitul lunii iulie, adică discuțiile despre proiectul NATO 3.0. al lui  Colby Elbridge (subsecretarul american al Apărării care se ocupă cu redactarea “Europe Posture Review”). Evident, întrebarea se pune dacă va fi o decizie pur tehnică (număr de soldați, avioane etc) sau una politică (priorități ale SUA în Europa). Cu privire la prioritățile SUA în România ne vorbește și analiza Heritage Foundation de săptămâna trecută: România este un aliat serios al SUA, cu o poziționare geografică strategică și cu orientare transatlantică asumată, fiind în interesul SUA să sprijine transformarea acestor avantaje în putere militară, reziliență energetică şi forță economică. Despre reziliența energetică am mai discutat, știm deja care sunt prioritățile SUA (Coridorul Vertical de Gaze, SMR-urile de la Doicești, centrala de la Cernavodă). Forța economică a României este despre încrederea că orice investiție într-un „aliat serios al SUA” nu va însemna că SUA trebuie să aducă bani de acasă să ne plătească datoriile!

Ce a mai rămas de analizat? Puterea militară a României! Președintele României ne spune că vrem să fim contributori la asigurarea securității transatlantice! Părere exprimată și de Colby Elbridge, după întâlnirea avută cu Marius Lazurca (Consilierul pentru securitate națională al Președintelui României) și cu Generalul Vlad Gheorghiță (Șeful Armatei Române): „am recunoscut abordarea proactivă a României în ceea ce priveşte transferul responsabilităţii. Am convenit că este timpul ca aliaţii să transforme cheltuielile de apărare în capacitate de luptă reală în cadrul NATO 3.0”.

De ce este important să promovăm Planul de înzestrare al Armatei României 2027-2036?

În alte vremuri, este posibil ca acest plan să fie un secret absolut al Armatei Române! Doar nu am dori ca inamicul să afle ce arme are Armata Română! Nu și în anul 2026! O explicație ar fi nevoia de descurajare a inamicului! Poate dacă vede cu ce arme intenționăm să ne dotăm se va gândi de două ori dacă să ne atace sau nu! O altă explicație poate fi dată de faptul că o componentă semnificativă a acestui plan de înzestrare se realizează prin programul SAFE, deci achizițiile trebuie să fie transparente față de creditorul numit Comisia Europeană! Evident și față de contribuabilul român care va plăti acest împrumut! Nu în ultimul rând, poate că acest plan va convinge SUA că suntem capabili să transformăm “cheltuielile de apărare în capacitate de luptă reală în cadrul NATO 3.0”. Adică SUA va ști exact ce și cât poate face Armata Română și unde este cazul să intervină în acest proces de transformare în capacitate de luptă reală!

Ce s-a schimbat în bine? Faptul că Armata Română a decis să răspundă la nevoia de informare a presei cu privire la ce reprezintă, la modul concret, aprobarea de către CSAT a Planului de înzestrare al Armatei României pentru perioada 2027-2036! Aflăm astfel că acest plan “stabilește planificarea unitară a achizițiilor pentru ca forțele armate să fie pregătite să își îndeplinească misiunile” precum și că războiul din Ucraina „a generat o reevaluare a capacităților de apărare naționale”. Din răspunsul Armatei Române la solicitările presei aflăm că, suplimentar față de programele naționale aflate deja în derulare, planul integrează proiectele finanțate prin SAFE (din totalul de 16,68 miliarde de euro alocate României, aproximativ 9,7 miliarde de euro revin MApN) Pentru o detaliere explicită a planului vă invit să citiți: https://www.cotidianul.ro/noul-plan-de-inzestrare-a-armatei-romaniei-a-fost-aprobat-ce-arme-cumpara-mapn-in-urmatorul-deceniu-si-cum-sunt-folositi-banii-europeni/

Ce rezervă viitorul pentru înzestrarea Armatei Române?

Spuneam, deunăzi, că achizițiile prin Programul SAFE pentru România sunt programate să se deruleze în intervalul 2026–2030, iar România are o perioadă de grație de 10 ani în care nu rambursează creditul principal. Mai precis, plățile efective de rambursare a sumelor urmează să înceapă din 2035. Mai spuneam că, în 26 august, România a primit deja 2,5 miliarde de euro din programul SAFE, mai precis 15% din alocarea totală. Era momentul când reprezentanții Guvernului României ne anunțau că acest avans nu va fi distribuit automat către cele 35 de proiecte din planul de investiţii al României. Mai precis, plăţile ar urma să se facă în funcţie de stadiul de implementare al fiecărui proiect şi de derularea procedurilor şi contractelor de achiziţie de către instituţiile responsabile. Principalul criteriu anunțat de guvern pentru accesul la prima tranşă? Viteza cu care vor face achizițiile sau se vor realiza investițiile!

Orice gospodar care știe ce lentoare este în România în direcția absorbției fondurilor europene (a se vedea cel mai recent exemplu legat de PNRR) ar putea spune că este un criteriu absolut necesar! Dar este și suficient? Să nu uităm că SAFE nu reprezintă fonduri nerambursabile ci un împrumut care trebuie înapoiat de România (de acord, la o dobândă foarte convenabilă)! Aici intervine CSAT care poate decide dacă viteza cheltuirii banilor trebuie să fie criteriul de alocare a fondurilor din SAFE sau necesitățile operaționale pe care Armata Română le identifică pentru a ne putea apăra în următorii 10 ani?

Mai precis, facem flinte sau praf de pușcă pentru că se operaționalizează mai repede liniile de producție sau facem fabrici de drone pentru că ne arde buza? Să nu uităm că, în 23 februarie 2022 puțină lumea credea că Rusia va invada Ucraina! Sau că vor apărea niște chestii numite drone (mai nou cu reacție) care se vor plimba (uneori nestingherite) pe cerul României sau se vor prăbuși pe ogoarele patriei (sau vor exploda pe un bloc din Galați sau într-o dană din portul Constanța)!

Concluzionând, am semnat deja o parte semnificativă din contractele aferente alocării banilor din SAFE! Nu sunt puțini bani! Să sperăm că cerințele Armatei Române au fost auzite la acel moment! Să sperăm că vor fi auzite pe tot parcursul implementării Planului de înzestrare a Armatei României 2027-2036! Pentru că Armata Română trebuie să aibă cele necesare pentru a ne putea apăra! Nu o va putea face cu mâinile goale! Iar CSAT are rolul de a se asigura că un deziderat gospodăresc de genul viteza de implementare a proiectelor din SAFE nu va avea întâietate în fața nevoilor reale de înzestrare a Armatei Române! Nu de alta, dar România are destule săli de sport care stau goale sau aparatură medicală performantă care ruginește în subsolul câte unui spital, pe principiul că s-a putut face rapid implementarea fondurilor!