Politicianismul înfierbântă mințile oamenilor -SF politic

Politicianismul înfierbântă mințile oamenilor într-un hal fără de hal! Ieșiți în stradă cu fumigene și damigeneeee! Urlă Bobolina! Bobolina nu mai doarme noaptea, e cu gândul la comoară, comoara lui Băsescu! Sau Bibescu? Petra Petronius, savantul municipal, tot face el niște scheme logaritmice ca să găsească coordonatele comorii, Bergson, pălărierul, proaspăt întors de la Londra, îmi zice pe cuvânt de onoare că pe Tamisa numai despre asta se vorbește.

Comisarul Terente cum mă vede, cum strigă în draci, stai că trag, zi, zi Argentoianule unde e comoara! Marabella mă tot amăgește că o să-mi spună ea cine e Pitoșkin, numai să-i zic unde e comoara asta mult visată! Argentoianule te bag la gherlă și alta nu, strigă furios comisarul Terente coborând în jos pe Batiștei, colț cu bulevarul Carol. Cum așa?

Dar jur că eu nu sunt Argentoianu, nu-s nici Coldea, nici Hrebe, nici Tăriceanu, nici Oreban, nici Iohannis. Ei ba nu, ți-am văzut contu’ pe Youtube! Până și domnișoara Elvira și doctorul Spiridon se țineau de capul meu. Și Bobolina, draga de ea, Andreas, directorul de la exploatările miniere subacvaticei de sticlă, și el. La fel prințesa Ambalaia. Arhivarii din Adavilla Villada, și ei, neprihăniții.

Argamangalos Glibodiadis din Gumabumbea a făcut o avere fabuloasă vânzănd promisiuni deșarte legate de comoara lui Bibescu, pardon Băsescu, iar Alehandra Barkina din Kamelar a intrat în graţiile sultanului din Takomei Komatai pentru că ştia să folosească bulgării de zăpadă spre alungarea duhurile rele din inimile cătrănite şi zbuciumate ale navigatorilor amăgind o mulțime de lume cum că bulgării de zăpadă ar fi fost desferecați dintr-un cufăr de-al Bibescului bine acoperit cu praf cosmic, uitat undeva, pe o insulă de pe Marte, nu pe insula Corfu, pe Marte oameni buni.

Când într-o bună dimineață oceanul a început să cânte un ragtime îndrăcit, Bobolina a reușit pentru prima oară să zboare fără aripi, ridicându-se în văzduh de pe Brezoianu colț cu, ei, știți voi, s-o fi văzut, nebuna! E clipul pe Youtube, pot să jur. Țin minte că marxiștii lui Gore s-au îndoit multă vreme de acel fapt nemaivăzut iar neprihăniții argintii din Alhombra au decis să nu mai vorbească publicului timp de o lună într-un semn așa, al lor, de protest împotriva acestei noi încercări deșănțate de manipulare a maselor, ce să mai vorbim.

Din port, Bobolina se vedea acum cât un vârf de ac. Turiștii japonezi își făceau căte-un selfie cu ea pe fundal. Un portavion american a tras o salvă strașnică de tun în cinstea acestui fenomen paranormal remarcabil iar un submarin rus, vrum, vrum, vrum, și-a scos periscopul ca să vadă mai bine toată tevatura. Dinspre Istanbul bătea un vânt călduț care aducea cu el primăvara liliachie, yuhuuuuu.

Ieșind în larg, pe Facebook, am văzut în oglinda norilor cum crucișătoarele imperiale se îndreptau către soare răsare, în timp ce flotilele baronilor din nord se pregăteau să atace micul nostru București ca să ne lecuiască de fabulațiile văluritoare pe care noi, înamorații secretului, le răspândeam cu fervoare prin toate rețelele de socializare de la A la Z, dus-întors.

Am ridicat pânzele iahtului meu imaginar pornind în urmărirea Bobolinei dar am pierdut-o din ochi pentru că o ceață purpurie s-a stârnit de pe fundul oceanului și a acoperit întinderile de apă, digul, docurile, corăbiile. O vreme am auzit foarte clar dangătul clopotului de ceață din farul genovez, farul adus din Sulina. Paznicul farului, fratele lui Rudolf, frizerul fără foarfece, era de veghe, nu se juca, un albatros imperial a trecut vâslind fantomatic prin văzduh. Pitoșkin mi-a povestit nu știu ce despre albatroși. Parcă-l aud:

– Și spiritul lor vâslește prin văzduh.

– Care spirit?

– Spiritul albatroșilor. E spiritul tuturor naufragiațiilor.

– Și vrei să te cred că ești om serios?!