În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – Poolouri, adică Paranoia Schwartz Editura TipoMoldova, Iași, 2
O încîlcită afacere de spionaj
Se întîmplase ca imediat înaintea celui de al doilea război mondial, contrainformaţiile se descopere o reţea importantă de spioni ce comunicau între ei în locurile pe care le credeau cele mai sigure: veceurile publice.
Nebăgaţi în seamă de nimeni, spionii coborau în latrinele care ulcerează identic diferitele îngrămădiri urbane, locuri în care fiecare om, indiferent de starea socială sau naţionalitate este obligat, din cînd în cînd, să mai facă un popas.
Într-un plic galben, parasigilat şi prevăzut peste tot cu menţiunea “ultrasecret”, Gough găsi însărcinarea de a identifica întreaga reţea de spionaj. Asemenea misiuni ultrasecrete se duc la bun sfîrşit fără a antrena prea mulţi colaboratori. Aşa că Gough însuşi se grăbi să-şi facă un plan de cuprindere sistematică a celor douăzeci şi trei de latrine publice, precum şi a celor o sută douăzeci şi trei de veceuri din incintele restaurantelor.
Muncea mult şi sîrguincios. Pentru a putea face onorabil faţă delicatei misiuni, consuma cît mai multe lichide, eliminîndu-le treptat şi economicos – ca să-i ajungă peste tot.
Ca orice mare specialist al poliţiei secrete, Gough nu-şi făcu un plan anume pentru capturarea infractorilor, nici măcar nu-şi schiţase tactica după care să-i identifice. În asemenea cazuri, aşii contraspionajului se bazează, de cele mai multe ori, exclusiv pe întîmplare şi pe flerul lor profesional. Iar acesta din urmă – flerul său deosebit – îl făcu să recunoască numai peste cîteva zile, un individ ce cutreiera la fel de sîrguincios ca el latrinele. S-au deranjat de cîteva ori reciproc, dînd buzna unul peste altul în cabinele în care se strecurau şi pe care le încuiau adesea, după ce, odată intraţi, se străduiau să descifreze în pornografiile de pe pereţi un indiciu suspect. (Gough îşi făcuse chiar un dicţionar al diferitelor inscripţii şi, cu ajutorul unui ingenios sistem algoritmic, încerca să-l pună în valoare în descifrarea ipoteticelor sensuri ascunse. Uneori reuşise să ajungă la nişte fraze indubitabile, deşi nu făcea decît abia muncă de pionierat.) Îl depistă, deci, pe suspectul colindător de latrine şi-l urmări discret mai multe zile. Rapoartele cotidiene trimise şefilor săi deveniră mai optimiste, iar şefii, la rîndul lor, citeau mulţumiţi rapoartele, încîntaţi de munca desfăşurată de toţi în mod strălucit.
De atîta umblat prin veceuri, Gough observă, de la un timp, că lumea începe să-l ocolească şi, după puţină gândire, acelaşi fler nebănuit îi şopti că începea să împrăştie în jur mirosul latrinelor vizitate.
Deşi întotdeauna răbdarea a fost arma cea mai de preţ a lui Gough, de data aceasta bravul agent hotărî să meargă drept la ţintă. Fără zăbavă. Îl opri, aşadar, a doua zi pe suspectul necunoscut, îi vîrî legitimaţia sub nas şi-i luă primul interogatoriu pe loc, într-o cabină unde se înghesuiră împreună, încuindu-se pe dinăuntru.
Discuţia dură mult şi fu purtată în şoaptă. Nimeni n-ar putea să spună cu certitudine la ce concluzie a ajuns anchetatorul şi cîte destăinuiri a făcut celălalt. Dar un lucru este sigur: codul de identificare al inscripţiilor de pe pereţi se pare că a fost intuit perfect. De aceea, de atunci, desenele şi înscrisurile din toaletele publice au trebuit să fie modificate. Vechile semne murale ale latrinelor au devenit o adevărată raritate – valoarea lor crescînd cu trecerea timpului. Valoarea lor arheologică, întrucît cea conspirativă devenise egală cu zero pentru subtilii iniţiaţi.
Din păcate, încă în aceeaşi zi, Gough fu găsit asasinat la datorie într-un closet al unui restaurant de lux, iar, ca printr-un miracol, toate latrinele publice deveniră pustii. Gough fu decorat post-mortem, însă, de atunci, oamenii preferă gangurile caselor, cotloanele, preferă orice, chiar şi oprobiul public, decît să mai rişte să intre într-o latrină municipală.
Civilizaţia ameninţa să se autodistrugă.
Izbucniră epidemii.
Du decretată mobilizarea generală.
Codul secret al inscripţiilor murale din veceuri a devenit un grai tot mai puţin cunoscut chiar şi pentru iniţiaţi. Inscripţiile ulterioare acoperă tainele care riscă să se piardă pentru totdeauna.
Începu războiul.
“Prilejuri mici pricinuiesc evenimente mari.” – (Demosthenes, Lept., 506,14.)
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.