Poolouri, adică Paranoia Schwartz (52)

În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – Poolouri, adică Paranoia Schwartz Editura TipoMoldova, Iași, 2

Ziarul

Totul începu cînd Gough le povesti amicilor, la bar, despre proiectele sale. Gough avea de gînd să facă unele lucruri, ceva cum ar fi, de exemplu, să scoată un ziar, să tipărească broşuri religioase sau să fabrice autosifoane. Dar îşi arătă preferinţele de a se dedica totuşi publicisticii, întrucît ştia teribil de multe lucruri despre teribil de multă lume. Da, da, ştia teribil de multe despre foarte multă lume, ceea ce prin slujba sa prezentă nici nu trebuia să mire pe nimeni. Nu era om care să ştie cu ce se ocupa Gough, însă toţi erau la curent că lucrează undeva şi că are relaţii foarte serioase.

Dar nu vă mai convine slujba dumneavoastră? îndrăzni să-l întrebe un intim.

Gough nu răspunse.

Întîmplător, vestea ajunse la domnul Ragnar (cel ce-l suspecta pe Gough de multă vreme).

Casieriţa, uscata doamnă Smith, aflase că domnul Ragnar, la auzul veştii despre noul ziar al lui Gough, ar fi afirmat că acesta nu se va naşte decît peste cadavrul său.

Dealtfel, în curînd, tot oraşul nu vorbea decît despre acest ziar. Ragnar, se spune, ar fi încercat efectiv să se opună, dar, pe la urechi şi cu uşile închise, se şoptea că Bahadur însuşi e de părere că…

Totuşi, lucrurile nu puteau rămîne aşa. Gough îşi mai berea la bar şi, în timpul ăsta, se mai pot întîmpla multe.

La început au apărut 13.254 indivizi, se pare că mulţi doar oameni de paie, care au solicitat abonamente pentru ziar. Abonamente pentru tot tirajul.

Încă în aceeaşi zi au apărut alţi 14.149 tipi, oferind preţ dublu pentru fiecare exemplar.

Fu momentul cînd unul dintre abonaţii boicotatori băgă otravă în berea lui Gough, dar unul dintre adevăraţii abonaţi salvă ziarul cu preţul propriei sale vieţi.

Gough şedea – cu zece minute mai tîrziu – la aceeaşi masă, la cea de a treia sticlă de bere. Se gîndea să scoată, eventual, un ziar.

Între timp, pe stradă se  clădeau baricade, iar la radio se lansă un apel către cetăţeni.

Desigur, se spunea, Liga Adevăraţilor Abonaţi are tot interesul să apară ziarul. Astfel vor avea publicitate toţi actorii, scriitorii şi curvele care o formează.

Nu se ştie ce au răspuns Adevăraţii abonaţi, pentru că postul lor de radio a fost puternic bruiat.

Şi, în timpul acesta, Gough, ambiţios, bea a patra sticlă de bere.

Se zvonea că ziarul are şi reproduceri obscene, instantanee luate pe furiş din viaţa de familie a cetăţenilor onorabili. Se zvonea că domnul Gough ar fi fost călcat de o maşină în faţa “Barului Bunei Speranţe”.

Şi Gough tot mai bea bere, pe când afară se ştie, da, afară se ştie acum sigur: contra lui Gough a fost lansat un mandat de arestare pentru că a încercat să violeze pe cineva, iar acum, încolţit, rezistă disperat pe baricade.

Pînă la sfîrşit s-a aflat însă tot adevărul: Gough a recurs la un şiretlic şi a evadat prin horn.

Şi Gough bea bere.

Apoi se zvoni că ar fi reuşit, totuşi, să evadeze, dar că l-au împuşcat în picior şi că ar fi căzut de pe acoperiş.

Şi, în timp ce duceau cadavrul descoperit şi însîngerat prin zidul viu al mulţimii amuţite, Gough şedea la bar, la masa lui, şi bea bere.

“Înainte de a ne fi pus la cale treburile, ne răpeşte moartea.” – (Mahabharata, 9942.)

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.