PIETRELE (32)

În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz PIETRELE apărută la Editura Eminescu în 1978.

Între timp, Lazăr plecă iar, nu chiar atât de grăbit ca altădată, mai salută în stânga și în dreapta, comenta zăpada aceea târzie și incredibilă și, deși toată lumea la ora cinci dimineața era mai degrabă prost dispusă, toți erau gata să găsească într-o discuție un țap ispășitor pentru nervii pe care-i aveau. Dar de vorbit nu s-a vorbit decât despre asta, adică despre iama care nu se decidea să se isprăvească și despre zăpada care trebuia — oare? —- curățată, cu toate . că începea să se ducă și singură, amestecându-se cu apa ploii și cu pașii primilor trecători. Da, dar decât să duci toată mâzga aceea în casă…

Nu s-a vorbit despre nimic altceva, doar un vecin de­clară că a dormit prost toată noaptea, că s-a trezit mereu și că fiecare zgomot de pe stradă l-a enervat peste măsură.

Nu pomeni însă nimic despre natura acelor zgomote și nu făcu precizări nici atunci când îl incită Lazăr să dea lămuriri.

Pe urmă nu mai avu răbdare să stea la depozit ca în fiecare zi. Se foi de colo până colo și, spunând la toată lumea că nevasta îi era bolnavă, o luă prin târgul încă pe jumătate adormit pentru a-l căuta pe Fitacek. Își pregătise o poveste întreagă, ceva în legătură cu o gripă și o oboseală mai veche de-a Vetei, o boală care nu era boală ci doar o slă­biciune, lucru pentru care medicul nici n-ar trebui să se deplaseze la domiciliul bolnavei, ci ar fi de-ajuns să-i dea un sfat lui. Iar între timp ar fi putut să mai stea de vorbă și despre alte lucruri. Dar nu-l găsi pe doctor, Bufnița se ascunsese în ungherele ei misterioase unde își petrecea ne­știută de nimeni și alături de toți nopțile, atunci când vremea era urâtă. Îl întâlni, în schimb pe Jager și pe Mărginean, care se întorceau de la cafenea.

Prima reacție fu ciuda: îi vedea pe ăștia doi venind de la distracția lor de parcă acum i-ar fi părăsit, de parcă nu s-ar fi întâmplat atâtea lucruri între timp, ăștia puteau să-și permită să fie mereu impasibili pentru că nici nu existau în realitate, prinși în tabieturile lor atotputernice. În clipa aceea, Lazăr îi ura.

Mergând câțiva pași alături de ei, se pomeni că Jager îl admonestează să nu mai lovească pereții cu bastonul „că nu-i copil de zece ani” și atunci ciuda îi crescu și mai mult împotriva celor doi crai bătrâni. Jager nu era decât cu cinci­sprezece ani mai mare decât el, dar când fusese copil Lazăr îi spusese „săru’ mâna!” și deși anii trecuseră, negustorul de cherestea nu se putea obișnui nici acum, după atâta vreme, să-l salute de la egal la egal pe avocat. De aici o veșnică fâstâceală atunci când se întâlneau, la despărțire fiind mai ușor să saluți cu un foarte echivoc „la revedere!”.

Jager îl trata ca pe un copil, deși vorbea întotdeauna despre Lazăr, în lipsa acestuia, ca despre un vulpoi nemaipomenit. Printre altele obișnuia să-l tutuiască, așa cum făcea de altfel mai toată lumea. Dar Lazăr se simțea rănit.

—           Spune-mi tu, dacă ai mintea destul de dezvoltată, de ce joacă domnul maior cărți, deși nu câștigă niciodată?

—           Ei, câteodată mai câștig, zise maiorul Mărginean.

—           Cât? Dar ce-i drept, e drept, nici nu pierzi. Nici­odată nu câștigă și niciodată nu pierde…

—           Ei, nu! Azi am pierdut.

—           Da, cât să cumperi două pachete de țigări. Stau de atâția ani și-l urmăresc… Măcar de ar trișa… Adică sigur că trișează, că altfel e imposibil ca de atâta vreme sa-i iasă bi­lanțul curat… Ascultă-mă pe mine, dragule, din domnul acesta ar fi putut ieși un miliardar, dacă ar fi vrut. Dacă s-ar fi apucat să trișeze la marile cazinouri…

Dintr-o brutărie ieșeau aburi de pâine proaspătă. Jager intră să-și cumpere o pâinișoară.

—           Cum vă mai simțiți, domnule Lazăr, se interesă ma­iorul.

—           Știți… de fapt, soția…

—           Mi-a plăcut cum ați vorbit aseară la cafenea. De ce nu intrați în politică?

—           Politica, dragă domnule, nu este o platformă serioasă în ziua de azi.

—           Aici nu vă aprob, dar nici nu vă contrazic. Aveți to­tuși multe calități. Pentru o noapte ca cea prin care ați tre­cut, arătați foarte vioi și odihnit. Este într-adevăr…, dar se opri din vorbă, doctorul Jager ieși din brutărie încălzindu-și mâinile la pâinișoara caldă.

Lazăr se uita încă țintă la ofițer, dar acesta îi evita pri­virea și începu să pălăvrăgească cu deputatul despre fotbal.

Se luă după ei: undeva, probabil în fața casei lui Jager, se vor despărți, și atunci va putea rămâne singur cu maiorul și vor putea sta de vorbă. Va afla ce se știe și ce nu se știe despre cele întâmplate noaptea în fața casei sale — motiv pentru care a și plecat de la depozit.

Își scoase ceasul și-l apucă mirarea cât de devreme era.

Trecură prin Strada Invalizilor, mâzga arăta parcă și mai jalnică aici ca în ulițele învecinate. Era foarte devreme, nu se făcuse încă nici șase, cerșetorii tocmai se instalau pe locurile din fața caselor lor. Erau atât de șterși, încât păreau că nu reprezintă decât fragmente de decor în timpul asamblării de dinaintea începerii spectacolului. De aceea poate să nu pară de mirare că un om care trece zilnic pe lângă acest ta­blou va avea imediat conștiința celei mai mici modificări, de îndată ce ea s-a produs.

Jager se afla deja aproape de casă când realiză că ceva parcă nu fusese în regulă, că un, amănunt al drumului pe care-l parcursese arăta altfel decât de obicei. Încă nu-și pu­sese în cuvinte conținutul acestui gând, dar simțea ceva ca o insatisfacție, sentiment ce se. accentua pe măsură ce nu reușea să devină conștient de ce-l nemulțumea. Abia mai târziu, lungit în baie, își dădu seama ce lipsea din decorul pe care-l străbătea zilnic: Copârșeu nu se afla în dimineața aceea pe băncuța sa; era ca și cum un soclu dintr-o vasta galerie ar fi fost găsit gol, stricând armonia întregului șir. Ani de zile treci pe lângă un asemenea obiect și nu-l remarci decât în lipsă…

Când se despărțise de Mărginean și de Lazăr, nu-și dă­duse încă seama de cauza nemulțumirii lui, era pur și simplu prost dispus, așa cum suntem de atâtea ori indispuși aparent fără nici un motiv. Abia când, aflându-se în cada fierbinte, își dădu seama ce au căutat gândurile sale în tot răstimpul de când  a venit acasă, mulțumirea de sine îi reveni, reușind să-și savureze în continuare moleșeala care reprezenta pen­tru el hotarul ce despărțea o zi de alta, iar tabieturile sale vechi îl copleșiră din nou, îngăduindu-i să nu mai gândească la nimic. Și în timp ce ațipea, devenea tot mai fericit.

Mărginean, după ce își luă rămas bun de la Jager, grăbi instinctiv pasul, așa cum o făcea de atâția ani, îndreptându-se spre cazarmă. Lazăr se luă după el.

—           Să-ți spun ultimul banc pe care l-am auzit în noaptea asta; profesorul distrat stă pe malul râului și pescuiește; de­odată își aduce aminte că la ora zece trebuie să fie la școală; așa că duce mâna să-și scoată ceasul, dar în locul acestuia găsește legat de lănțișorul de aur o broască; atunci…

Dar Lazăr n-avea chef de glumele maiorului.

—           Ce-ați vrut să spuneți cu rezistența mea după o noapte… În care…? Lazăr formulă astfel întrebarea, încât speră că maiorul îl va întrerupe pentru a-i răspunde, dar acesta îl așteptă răbdător să termine. Așa că Lazăr lăsă fraza fără s-o sfârșească.

—           Se spune, zise maiorul după ce ecoul vorbelor lui Lazăr se stinse, că bietul Copârșeu ar fi încetat să-i scrie fiului său în timpul războiului, mai ales după ce maiorul Vavancu mu­rise pe front, dar că primea în fiecare zi totuși câte un foarte sumar bilețel de la feciorul său.

—           Și ce vreți să spuneți cu asta?

—           Doar atât, că dacă un fiu este așa de iubitor să-i scrie zilnic tatălui său, fără a primi însă vreodată un răspuns de la acesta, înseamnă că respectivul fiu fie că nu există, fie că se află foarte aproape de taică-său și nu are nevoie să primească vești prin poștă pentru ca știe cum o duce bătrânul. Dar atunci de ce-i mai scrie și nu i se adresează direct? Nici nu va imaginați ce roman bun ar putea să iasă din așa ceva în mintea unui Conan Doyle.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.