Povestea TVA-ului retroactiv s-a judecat marţi la prânz

După ce la termenul precedent toate excepţiile ridicate de Ministerul Finanţelor şi ANAF au fost respinse, marţi la prânz s-a judecat pe fond procesul colectiv intentat de artişti, jurnalişti şi creatori în chestiunea TVA-ului retroactiv stabilit pe drepturile de autor. În instanţă, Casa de Avocatură Piperea şi Asociaţii a făcut demonstraţia netemeiniciei acestei taxe introduse abuziv.

La termenul de marţi s-au pus concluzii pe fondul cauzei. Dl. avocat Gheorghe Piperea a susţinut cererea de suspendare arătând de ce pct. 3 al art. 71 din Normele metodologice ale Codului Fiscal, anumite prevederi din Ordinul 262/2007 al Ministerului Finanţelor Publice şi din Ordinul nr. 1786/2010 al Preşedintelui ANAF sunt aparent nelegale şi trebuie suspendate de la executare. S-a arătat de ce există un caz bine justificat şi o pagubă iminentă, condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru suspendarea actelor administrative, făcându-se raportarea normelor naţionale la jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (în special la cauza Falco) şi la jurisprudenţa CEDO (în special la cauza Silver vs Marea Britanie). S-a susţinut de dl. av. Piperea că prin atitudinea organelor fiscale s-a impus de fapt o taxă pe valoarea totală şi că s-a încălcat principiul predictibilităţii şi al bunei-credinţe. În continuare, s-au citat hotărâri ale ÎCCJ prin care se hotărâse suspendarea unor acte administrative, ca răspuns la cele invocate prin Întâmpinări de pârâte. S-au depus note scrise şi jurisprudenţa ÎCCJ citată. În apărare, reprezentantul Guvernului a susţinut că Normele metodologice au fost avizate de Consiliul legislativ şi de Consiliul Economic şi Social înainte de a intra în vigoare, astfel încât sunt legale. A mai susţinut că nemulţumirea reclamanţilor se datorează faptului că aceştia nu vor să plătească sumele impuse şi că fiecare reclamant a fost liber să-şi ţină contabilitatea şi să se declare plătitor de TVA. S-a mai susţinut că paguba iminentă nu este dovedită pentru că scăderea numărului de contracte de drepturi de autor şi scăderea sumelor încasate sunt lucruri care îi privesc exclusiv pe reclamanţi. Reprezentantul ANAF a susţinut că prezenta cerere nu reflectă decât nemulţumirea reclamanţilor faţă de aplicarea unor acte normative. Consideră că plata unei taxe nu poate constitui o pagubă iminentă. Reprezentantul MFP consideră că s-a răsturnat prezumţia de legalitate astfel încât acţiunea trebuie respinsă. Instanţa a rămas în pronunţare.