Preoţii, obligaţi să raporteze cazurile de violenţă în familie

Părinţii care nu-şi îmbracă decent şi nu-şi hrănesc bine copiii riscă să fie acuzaţi de neglijenţă de către autorităţile pentru protecţia dreptului copilului. Mai exact, reclamaţiile pot viza absenţa mai multor alimente esenţiale, alimente nepotrivite sau administrate necorespunzător cu vârsta copilului, haine prea mici, murdare sau neadaptate anotimpului. Tot la neglijenţă vor intra lipsa igienei corporale, substimularea, instabilitatea sistemului de pedepse şi recompense şi de urmărire a progreselor şcolare. Totodată, lipsa atenţiei, a contactelor fizice, a semnelor de afecţiune, a cuvintelor de apreciere la adresa copilului vor intra în categoria neglijenţei emoţionale.

Toate acestea sunt prevăzute într-un proiect de hotărâre de guvern, afişat pe site-ul Ministerului Muncii, care aprobă metodologia cadru privind prevenirea şi intervenţia multidisciplinară în situaţiile de violenţă asupra copilului şi violenţă în familie.

Metodologia stabileşte o serie de reguli pe cât de europene, pe atât de utopice, având în vedere subdimensionarea personalului direcţiilor de asistenţă socială şi protecţie a drepturilor copilului, precum şi absenţa resurselor financiare pentru aplicarea acestora.

Actul normativ „rezolvă” şi o problemă semnalată de ani de zile de organizaţii naţionale şi internaţionale care se ocupă de protecţia minorilor, aceea a căsătoriilor şi logodnelor între copiii romilor. Rezolvarea constă în încadrarea acestora la „abuzuri sexuale”, cu implicaţii penale. „Căsătoria timpurie sau logodna copiilor care implică relaţii sexuale, mai ales în comunităţile de romi, sunt considerate abuzuri sexuale. Abuzul sexual reprezintă implicarea unui copil sau adolescent minor dependent şi imatur din punct de vedere al dezvoltării psiho-sexuale în activităţi sexuale pe care nu este în măsură să le înţeleagă, care sunt nepotrivite pentru vârsta sa sau pentru dezvoltarea sa psiho-sexuală, activităţi sexuale pe care le suportă fiind constrâns prin violenţă sau seducţie ori care transgresează tabuurile sociale legate de rolurile familiale; aceste activităţi includ, de regulă, contact fizic, cu sau fără penetrare sexuală”, se arată în documentul citat.

Scuturatul copilului, strict interzis

Metodologia mai cuprinde, la capitolul forme particulare de violenţă, sindromul copilului scuturat, ca formă de abuz fizic asupra copilului cu vârsta de sub un an. Acesta se manifesta prin scuturări bruşte şi brutale, voluntare sau datorate unor comportamente inadecvate ale părinţilor, unele dintre acestea fiind considerate o formă de joacă cu copilul. Aceste scuturări conduc la apariţia hemoragiilor intracraniene (cu precădere hematom subdural şi hemoragii retiniene). Tot abuz este şi obligarea copilului de a bea băuturi alcoolice sau a înghiţi tranchilizante pentru a obţine calmul sau somnul acestuia. O altă formă particulară de abuz este considerată violenţa prin internet, care cuprinde dependenţa de jocuri şi internet a copilului, care ajunge să petreacă mai mult de patru ore pe zi în faţa calculatorului.

Potrivit metodologiei, sesizările privin abuzurile şi violenţa asupra copiilor, dar şi a violenţei conjugale trebuie făcute de orice persoană care are cunoştinăă despre asemenea fapte, inclusiv de preoţi, care vor interveni şi în acţiunea de evaluare şi intervenţie a autorităţilor în asemenea cazuri.

Tabere tematice pentru grupuri de sprijin

O noutate introdusă în metodologie este măsura de prevenire a abuzurilor şi violenţelor în familie prin instituirea unor grupuri de sprijin. Acestea vor fi, de regulă, familii de sprijin din comunitate, capabile şi dornice să îşi ofere sprijinul moral pentru familii la risc – cu violenţă, alcoolism, boli psihice.

„Organizarea grupurilor de sprijin se va realiza în funcţie de specificul fiecărui grup de familii la risc. Întâlnirile grupurilor de mame singure, mame adolescente vor avea ca scop, nu doar abilităţile lor parentale, ci mai ales creşterea stimei de sine, a sentimentului de competenăă. Întâlnirile vor trebui să fie momente în care să se simtă bine, să iasă din izolare şi să se simtă valorizate. În grupurile părinţilor şi copiilor provenind din medii defavorizate activităţile se vor desfăşura atât în comun, părinţii fiind încurajaăi să interacţioneze pozitiv, sub formă de joc, să se joace cu copiii lor, să se bucure de ei, cât şi separat, timp în care părinţii vor fi ajutaţi să găsească cele mai adecvate conduite în situaţiile dificile, iar copiii vor desfăşura jocuri, într-o altă încăpere. Se vor organiza tabere tematice pentru părinţii şi copiii din program, astfel încât, pe perioada unui an, fiecare familie din program să aibă ocazia de a beneficia de o săptămână petrecută într-o astfel de tabără. Se recomandă solicitarea sprijinului şi a participării bisericii. Grupurile copiilor aflaţi în situaţii de risc vor funcţiona în grădiniţe, şcoli, servicii rezidenţiale. Întâlnirile grupului de copii, cu vârste asemănătoare, vor avea loc săptămânal. Scopul întâlnirilor va fi de a-i face pe copii să nu se mai simtă singuri în situaţia lor dificilă şi să poată comunica despre suferinăa lor”, se mai arată în proiectul de act normativ.