Da, undeva, departe, în depărtările cosmice, un președinte a fost împușcat fără prea multă vorbărie, scurt, brusc, pe neașteptate. A fost executat în piața publică. Nu ucis de ticăloșii care au pus la cale o lovitură de stat, nu împușcat pe la spate de un asasin plătit. Nicidecum. Și asta întărește idee stranie că numai revoluția poate schimba starea de lucruri perversă și ticăloșită în care un popor se trezește împâslit prin acte cospirative.
Pe planeta Totora, dincolo de Galaxiile Albastre, da, un președinte a fost executat prin împușcare în piața publică de poporul răsculat. Un popor oropsit ani și ani, distrus sufletește, hulit, pervertit. Președintele i-a ignorat pe oameni, și-a bătut joc de ei ani și ani. A pus la cale un sistem de putere foarte pervers, a ucis sute de oameni, a distrus partidele, și-a făcut de cap într-un chip inimaginabil.
De neînțeles, oamenii au suportat acest regim de teroare fără să reacționeze în vreun fel. Au ajuns să se urmărească unii pe alții, să se toarne la organele statale, să accepte fără rezerve acest iureș al ticăloșiei fără de margini.
E un lucru care se întâmplă, de neînțeles, în toate galaxiile posibile. E un fel de tară a codului genetic al ființelor umane, un defect magnetic, o imposibilitate a sistemelor vii de a regla ororile, de a le anula, de a lupta împotriva lor. Ființe imperfecte, tembele, ridicole, de neimaginat. Președintele de pe planeta Totora a guvernat țara sa ani și ani după bunul plac, aducând teroarea în inimile oamenilor cu un soi de sadism ieșit din comun. În actele lui de conducere prevalau toate întâmplările urâte din copilăria lui, toate neîmplinirile, nimc legat de bunăstarea poporului.
Iar el, poporul? S-a complăcut în starea de mizerie, s-a complăcut în starea de imponderabilitate perversă la care era supus. Iar de neînțeles. Dar în văluririle cosmice sunt multe lucruri de neînțeles. Diverși cronicari galactici au consemnat tragedia acelui popor iscând tot felul de controverse. Mânia Președintelui i-a ajuns pe planetele unde locuiau, ei murind în condiții neelucidate încă. Dar o moarte unei supernove a schimbat starea tragică a acelor oameni. Valurile de fotoni au iscat tot felul de reacții subtile în genetica acelui popor.
Oh, nu e vorba de dreptatea divină, nicidecum. E vorba doar despre un fenomen cosmic aleatoriu. El se poate întâmpla oriunde, oricând. Așa că oamenii s-au răsculat, au năvălit în palatul prezidențial, l-au arestat pe președinte și l-au dus în piața publică unde o mână de ofițeri l-au împușcat în doi timpi și trei mișcări.
Ceea ce e de reținut din aceast întâmplare aproximativ banală este că poporul a fost cel care a dat lovitura mortală unui președinte arogant, tupeist, insensibil, ticăloșit până-n vârful urechilor. Dar dincolo de asta, plutește întrebarea despre ridicolul înjghebărilor de molecule care sunt ființele umane. Nu se întrevede un rost anume în univers a acestor înjghebări de molecule.
Nimic din ce fac ele sau din ce nu fac nu pare să fie de trebuință acestui ocean nesfârșit care este universul. Doar ele, aceste înjghebări de molecule, își imaginează cumva că ar avea vreo importanță dar nu au. Tocmai de aceea, acele înjghebări de molecule care se cred mai importante decât altele păcătuiesc etern îndreptându-se către un sfârșit violent.
nu pot fi de acord cu o lege care sa prevada asa ceva sau cu o actiune de acest fel. brutal si inuman. cine suntem noi? constiinta si liberul arbitru ar trebui sa ne raspunda fiecaruia dintre noi.