Anularea alegerilor prezidențiale, un scenariu care ar părea de neconceput la prima vedere, poate aduce în prim-plan teme care au fost mult timp trecute sub tăcere, acoperite de mantia doliului instituțional. Dar, este oare posibil ca alegerile să fie anulate? Poate cineva să intervină în această procedură prin instanță? Dacă da, există o instanță competentă pentru a decide asupra unei astfel de acțiuni? Aceste întrebări capătă relevanță în contextul actual, în care dreptul de a alege este mai mult decât o formalitate. Alegerea unui președinte trebuie să reflecte nu doar voința poporului, ci și un proces juridic solid și necontestabil.
Așadar, cine ar trebui să fie ales președinte? Răspunsul, deși aparent simplu, se complică rapid atunci când ne gândim la cine suntem noi ca națiune. Suntem cei din sistem? Suntem cei care visăm la o Românie echilibrată, rezilientă, în care instituțiile funcționează corect? Sau poate suntem, de fapt, o națiune care se luptă să își regăsească echilibrul într-o realitate politică confuză și adesea imprevizibilă? După ultima decizie a Curții Constituționale, românii riscă să ajungă să aleagă președintele nu într-o sală de urne, ci în gări, halte sau, Doamne ferește, la colțul străzii.
Alegerea președintelui nu este doar o formalitate administrativă. Deși nu este menționată în mod explicit în Constituție ca o procedură legată de inteligență sau de altceva decât de voința populară, aceasta presupune un cadru legal clar, care să asigure respectarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor. Decizia Curții Constituționale, care afectează acest proces, ridică întrebări legate de rolul instanței supreme în acest context. CCR nu poate fi un instrument al abuzului de drept, chiar dacă acesta este practicat pe scară largă sub mantaua autorității constituționale.
Este greu de crezut că alegerea președintelui ar trebui să fie văzută ca o simplă atribuție administrativă, supusă la diverse interpretări sau constrângeri. Alegerea unui lider al națiunii nu poate fi redusă la o chestiune birocratică sau procedurală, indiferent de cum sunt mișcate urnele și de ce fel de animație perturbantă se creează în jurul acestui proces. Așadar, în fața acestei realități, întrebarea esențială este: ce mai reprezintă Constituția, când alegerile riscă să ajungă să se desfășoare acolo unde nu ar trebui să ajungă niciodată, la marginea unui sistem politic precar?
Această întrebare pune în discuție esența însuși procesului democratic. Alegerea președintelui ar trebui să fie nu doar un act simbolic, dar și un angajament față de valori fundamentale ale statului de drept, în care cetățeanul are încredere că votul său este respectat, iar procesul electoral se desfășoară într-un cadru legal clar, solid și în acord cu principiile justiției. Fără aceste garanții, procesul electoral nu va mai fi doar o procedură birocratică, ci va deveni un teren fertil pentru manipulare și erodare a încrederii în instituțiile statului.
E clar ca trebuie revenit asupra unei decizii eronate (cauzate de o ingerinta externa) si luate lucrurile din punctul de unde au ramas, respectiv de la turul 2, cu cei 2 candidati alesi de popor. Nu este posibil altfel.