Se anunță o inflație de președinți, cam toți unul și unul. Lipsa petelor negre de pe harta morală a unuia, se regăsește la competitor. Unul e omul lui Putin, altul al lui Merkel, sau al amândurora, toți fiind mai mult închipuiți. Atâta joc dublu a reușit pentru un timp limitat un fost geniu al națiunii, ajuns legendă planetară. Mai mult, un alt fost, dl Tudose, cel care vedea atârnați de crengi niște cetățeni români, îl vede cu, și fără îndreptățire, pe dl Tariceanu un nimeni. D-na Viorica Dăncilă declară că va demisiona din funcție dacă va pierde alegerile, de parcă demisia ar fi chiar un act unilateral și ar fi făcut eforturi pentru ocuparea fotoliului sau ar fi primit avizul lui Al. Rosetti. Alticineva, la concurență cu dl. Tarcineanu, însă mult mai extins afirmă năucitor că dacă ar fi susținut de PSD, Pro România, ALDE etc ar câștiga. Însă e bine că măcar se mimează democrația, diversitatea, angajarea publică. Vin ai noștri, pleacă ai nostri!, aceasta ar trebui să le fie lozinca.
Până la începerea propriu-zisă a campaniei prezidențiale, constatăm că dl ex președinte Traian Băsescu, personaj paralel, pare a fi depășit acuzațiile de colaborare cu șefii săi direcți din trecut, și s-a instalat în scaunul pe rotile de europarlamentar. România are încă o victimă, un om hăituit în justiție, inclusiv de către cei care l-au slujit cu credință.
Inflația de președinți are cauzele ei care merg spre strâmbătatea statului nostru actual de drept, care consumă energetic o națiune cu toate resursele sale posibile. Istoria locului bate însă în pânzele PSD-ului și ale naționalizării marilor solemne măgarii iohanniste.
