Prețul tranziției. Județele care au pierdut cei mai mulți muncitori după căderea comunismului

Județele care au pierdut cei mai mulți muncitori în perioada de tranziție postcomunistă sunt fostele mari zone industriale. Centrele industriei sidelurgice Hunedoara și Galați se află în fruntea acestei liste, cu peste 140.000 de persoane ocupate pierdute în acest interval, conform Profit.ro.

Alte două județe – Prahova (124.000) și Neamț (116.000) – completează lista zonelor care au pierdut peste 100.000 de oameni activi pe piața muncii.

Trei județe din sudul și sud-vestul țării (Dolj, Caraș-Severin și Olt), au înregistrat pierderi de peste sau aproape 90.000, iar în Teleorman și Brăila cifra a depășit 80.000.

Motivele pierderii populației ocupate

Principalul motiv al acestor pierderi îl reprezintă dezindustrializarea masivă survenită, în mare parte, pe fondul incpacității fabricilor autohtone de a realiza produse capabile să concureze, pe piața liberă, cu cele occidentale.

De asemenea, dezindustrializarea nu a fost urmată de o politică națională sau regională care să pună accentul pe reconversia profesională.

Celelalte motive ale pierderii forței de muncă sunt migrația externă și declinul demografic, dar și redistribuirea internă către nucleele urbane, unde oamenii s-au îndreptat în speranța găsirii unui loc de muncă și a aspirației către un trai mai bun.

Lipsa unor poli regionali capabili să absoarbă șocul tranziției au făcut ca marea majoritate a zonelor să rămână blocate în scădere, iar pierderile nu au fost recuperate nici după mai mult de trei decenii.

Centrele universitare au constituit principalul punct de atracție. Zona București-Ilfov a înregistrat un excedent de aproximativ 700.000 de locuri de muncă, în timp ce toate celelalte zone au înregistrat scăderi, mai mult sau mai puțin masive.

Cu excepția Bucureștiului, zonele în care se află principalele centre universitare, Timiș, Cluj și Iași, au funcționat ca niște poli regionali, dar au fost departe de a egala un efect de absorbție comparabil cu cel din regiunea Capitalei.

Hunedoara, cel mai afectat județ

Începând din 1990, Hunedoara a înregistrat cea mai mare scădere a populației ocupate din întreaga țară: aproximativ 143.400 de persoane. Această cifră este echivalentă cu actuala populație ocupată a întregului județ Mehedinți.

Hunedoara fusese una dintre cele mai industrializate zone din întreaga țară. Combinatul sidelurgic din Hunedoara și zona minieră a Văii Jiului îi confereau acest statut.

După 1990, când aceste activități s-au restrâns sau au încetat cu totul, pierderea locurilor de muncă a fost una pe scară largă.

În același timp, principalul pol regional, Timișul, deși a rămas stabil pe termen lung, nu a putut genera un efect de atracție comparabil cu cel al Bucureștiului, Clujului sau Iașului.

Mobilitatea forței de muncă a fost una slabă din cauza conexiunilor slabe cu județele din jur (Hunedoara sau Caraș-Severin), realizată, în principal, prin drumuri naționale lente, fără infrastructura necesară susținerii navetei sau a extinderei pieței muncii.

Aceste condiții au făcut ca forța de muncă să iasă direct din sistem, inclusiv prin migrația externă. Deși Timișoara a rămas un pol economic puternic, a fost slab integrat regional și, drept urmare, limitat în ceea ce privește capacitatea de a compensa declinul economic zonal.

Galațiul nu a profitat de avantajele pe care le-a avut

A doua cea mai mare scădere a populației ocupate din țară s-a înregistrat, cumva paradoxal, în Galați (- 141.000).

Galațiul a beneficiat, însă, de niște avantaje care ar fi putut susține o tranziție mai lentă. Județul a avut unul din cele mai mari combinate sidelurgice din România, dar și un port la Dunăre cu acces direct la rutele comerciale internaționale

După 1990, industria nu a dispărut complet, dar s-a redus și fragmentat, iar în lipsa unor investiții strategice, Galațiul nu a devenit un hub logistic sau industrial  regional, deși amplasamentul geografic i-ar fi permis acest lucru.

Declinul județului a afectat întreaga regiune, Galațiul fiind incapabil să funcționeze ca un pol de absorbție pentru județele din jur, care au înregistrat, la rândul lor, scăderi semnificative.

O parte din forța de muncă nu a fost relocată regional, ieșind direct din sistem, inclusiv prin migrație externă și, spre deosebire de București sau Cluj, care au reușit să rețină sau să atragă populație activă, Galațiul a pierdut fără să compenseze.