Primul apel deschis către lichelele ţării l-a făcut Ana Pauker. Comuniştii duceau lipsă de cadre bine şcolite. Cea mai internaţionalistă dintre ei s-a gândit să apeleze la lichelele oportunismului din rândul naţionaliştilor legionari. Câţiva s-au înscris în partidul comunist. Lichele, lichele, dar au fost cadre de nădejde. Încă şi în 1989, un fost legionar conducea Institutul de Economie Mondială, de unde noul regim a recrutat cadre valoroase. Încă şi azi, un astfel de recrut conduce Banca Naţională.
Un oportunist cu prestigiu cultural s-a gândit, la începuturile noului regim, să facă un alt apel către lichelele ţării: staţi acasă, nu mai ieşiţi în viaţa publică, nu mai furaţi de la oamenii cinstiţi, furaţi-vă între voi dacă nu vă puteţi schimba năravul…
Aşa au şi făcut lichelele: au început să se fure unele pe altele. Una falimenta Uzinele ARO cu gândul să le cumpere chiar ea, dar le-a cumpărat alta, o lichea mai şmecheră. A treia lichea a lăsat-o pe cea de-a doua fără pieţe de desfacere.
Nişte lichele s-au aranjat să construiască autostrăzi. Alte lichele le-au dat pe mâna DNA. Au venit lichele străine de ţară în afacere. Lichele de tip nou, progresist, au găsit că traiectul autostrăzilor pune în pericol broscuţa aurie, protejată de dumnezeii atei ai ecologismului. Mare şi biodiversă e grădina şmecheraşilor…
Apelul lui Gabriel Liiceanu a avut un ecou ca în filmul Răsună valea. Lichelele n-au mai ieşit în viaţa publică. Au rămas în subteranele economice şi acolo le găsim şi azi. Atâta doar că, acum, fiii şi nepoţii licheliştilor care au acaparat tot ce s-a putut din ceea ce a fost economia noastră naţională… ce li s-a întâmplat acestor urmaşi? Au ajuns miniştri. Şi Liiceanu declară că s-a îndrăgostit de unul.
Ceea ce filosoful a şi spus de la bun început: nu ne mai furaţi, staţi acasă şi vă vom iubi. De unde să ştie autorul apelului că vor veni vremuri în care poţi să conduci afaceri curate, murdare, curat murdare de acasă, prin interpuşi, ba chiar e mult mai bine aşa, căci nu-i prudent să ai chip public?
Acum, şi în somn dacă le-ai apela, lichelele au un imn pregătit pentru acela care le-a recomandat să nu-şi facă chip cioplit pentru public. Ziua, când sunt în deplină stare de veghe, trec pe la librăriile „Humanitas” să vadă câte unu’, altu’ ce cărţi onorabile cumpără venerabilele noastre lichele. În fapt, ele îl consideră pe patronul „Humanitas” o floricică din grădina lor cea profitoasă. Cu poteci ce se bifurcă al naibii de… filosofic, e adevărat, dar ce mai contează când s-au urcat banii pe tine?!
Iarăși murdărește discuția la un articol extraordinar acest Fekete tulipan cu inepțiile lui. Lăsa-ți, mă băieți, istoria, că o falsificați după gusturi personale! Nu-i treaba voastră și a trăi drame este altceva decât a judeca istoria. Domnul Buduca are dreptate – lichele au fost și vor fi. Numai că azi sunt cele mai lichele urcate pe capul oamenilor. Nu au legătură cu etnia, căci mulți români consimt și azi la abuzuri. De ce nu i se spune lui Bogdan Aurescu că face rău României cu stagnarea din capul lui? Nu doar în trecut este rău, ci în fața voastră? De ce nu spuneți păsul ca cetățeni?