Problema (20)

In acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz PROBLEMA apărută la Editura Hasefer în 2019.

Aşa că, la toate acestea nu e de adăugat decât că fuga nesfârşită n-a pornit nici de pe vremea cruciadelor! Dimont se referă doar la începutul perioadei Europei „pe drumul spre civilizaţie”… Prigoana împotriva evreilor pare să facă parte integrantă din acest „drum spre civilizaţie”…?

După toate acestea, asimilare, acomodare sau integrare? Ce să facă evreul şi ce i-e permis să aleagă?

„<A se întoarce> este cuvântul de ordine, întoarcerea numelor zeului monoteist, trâmbiţându-i exclusivitatea, acuzând necredinciosul, stigmatizând pe cel ce se amestecă cu un altul, care nu îi este vecin, ci străin, numind trădător pe cel care uită mandatul ancestral; această întoarcere la leagănul central este o armă de război. Iluminismul este acuzat pentru că a declarat principiul egalităţii și fraternităţii şi, prin urmare, inducerea în eroare a minorităţilor. Hannah Arendt a diferenţiat iudaismul de evreitate. Ea spune că, înainte de vremurile emancipatoare ale epocii napoleoniene, evreii erau recognoscibili în identitatea lor. Atât prin obiceiurile lor, cât şi pentru funcţia pe care o îndeplineau în societate. Aveau locul lor în diaspora. Cu aşa-numita <asimilare>, evreul începe să fie căutat în spatele camuflajelor sale care îi dau nume de familie noi, convertirea la creştinism, prezentarea sa în societate ca om cu talente universale. Deci presupusa emancipare iniţiază ceea ce ştim ca fiind un antisemitism modern bazat pe teorii rasiale, teorii degenerative, o otravă socială care trebuie curăţată¹.

13. Un studiu reprezentativ de caz îl reprezintă viaţa evreilor din Imperiul habsburgic.

Evreii în Imperiul Habsburgic

Când vine vorba despre Imperiul Habsburgic şi despre evrei, teoria conspiraţionist-mondială pretinde că ei, evreii, „Înţelepţii Sionului”, au tras sforile şi acolo, fiind decizionalii din umbră. „Păi, afirmă fără să clipească aceşti formatori de opinie, Sigmund Freud, Frantz Kafka, Arnold Schoenberg, Karl Popper (deşi convertit) etc. au schimbat nu numai gândirea, ci, din umbră, au influenţat decisiv viaţa Imperiului”. „Chiar şi a lumii!” adaugă alţi atotştiutori. Nu se precizează dacă evreii au influenţat în bine sau în rău evoluţia Vienei, însă se subînţelege că nu în bine.

Gândirea aceasta nu s-a născut în Imperiul habsburgic, ea a fost preluată dintr-o tradiţie mult mai veche şi a rămas valabilă şi după ce Imperiul Habsburgic a dispărut. „Se crede că evreii conduc societăţile, ba chiar lumea. Desigur că a ajunge la conducere este, în treacăt fie zis, chestiune de capacitate. Dar tema <ocultei> evreieşti are mare trecere la oamenii ce nu se informează sau se informează degeaba, căci stăruie în clişee rudimentare. Şi aici, contraargumentul e dezarmant: dacă evreii conduceau societăţile şi lumea – ceea ce nu era posibil, căci au fost mereu mai puţini decât ar fi fost nevoie pentru asemenea operă – atunci ar fi făcut în aşa fel încât să nu fie siliţi să plătească mereu oalele sparte²”.

Şi eu am origini în Imperiul Habsburgic, m-am născut într-o familie de evrei din Banat. Părinţii mei au trebuit să aştepte căderea nazismului pentru a avea curajul să mai facă un copil. Înainte de 1918, bunicii mei au trăit în Lugojul habsburgic, iar moştenirea aceasta s-a impregnat şi în felul de a simţi şi a vedea lumea, cel puţin până la generaţia mea. Aceasta, deşi nu am avut idee despre istoria habsburgilor, aşa cum n-au avut idee nici supuşii, printre care şi câteva generaţii de strămoşi ai mei. Încercând eu să mă lămuresc, am găsit date (diferite între ele în mai multe surse consultate!). Dar ce contează? După Arthur May³, „Prin intermediul bisericilor, în special prin cea romano-catolică, prin forţele armate şi în parte prin ziare şi şcoală era inculcată fidelitatea faţă de casa domnitoare. În zonele rurale cu precădere, sentimentul de patriotism dinastic era sincer şi profund şi faptul că Franz Iosif a trăit atât de mult şi a condus Imperiul atâta timp, întărea acea legătură sentimentală şi morală. Nici un alt monarh din Europa, probabil, nu a fost atât de popular, nici atât de iubit de supuşi precum bătrânul Habsburg, care era un mediator între diferitele părţi de conducere şi un apărător al unităţii monarhice”.

Acest citat – în contradicţie cu cele învăţate de mine la şcoală, cum că populaţia din Imperiu era profund nemulţumită de autorităţile habsburgice – merită luat ca punct de plecare pentru sentimentele uneia dintre naţionalităţile din Austria Habsburgică şi apoi din Austro-Ungaria. Este vorba despre evreii care, „din umbră, au influenţat decisiv viaţa Imperiului”. Despre evreii, câţi au fost şi câţi mai sunt în Banat…

Întrucât nu am prea avut idee despre istoria habsburgilor, aşa cum n-au avut idee nici supuşii, printre care şi câteva generaţii de strămoşi ai mei, citind despre habsburgi, ca „Factori ai Europei”, cum sunt denumiţi de Gerhard Hartmann şi Karl Schnith (coord.)⁴, am aflat că această dinastie a domnit în Austria exact 635 de ani 10 luni şi 15 zile şi că doar dinastia Wittelbach a domnit mai mult (în Bavaria). Da, predominantă era stabilitatea despre care vorbeşte Arthur May ca motiv al „legăturii moral sentimentale sincere şi profunde”. Mai ales că lunga domnie a lui Franz Iosif avea să reprezinte simbolul unei eternităţi lumeşti faţă de care nu ai alternative. Franz Iosif a fost un simbol abstract: numeroşii uşieri ai Castelului kafkian au împiedicat populaţia să cunoască personajul real. Sub titlul „Birocraţie habsburgică – inerţie versus reformă”, William M. Johnston descrie atmosfera de la Curte, iar pe împărat drept „un monarh Biedermeier într-o lume pe cale de industrializare”, dar un împărat îngrădit de tradiţie, care „nu avea încredere în telefoane, trenuri şi, în special, în automobile, iar lumina electrică îi irita ochii”; în general, se purta asemenea unui robot, atât în programul său zilnic, cât şi în relaţiile lipsite de sentimente faţă de cei din jur, inclusiv faţă de familia sa. Dar „dincolo de toate defectele sale, existenţa lui Franz Iosif a lăsat o amprentă adâncă în viaţa Austro-Ungariei. Iubit de puţini, urât de puţini, în ultimii ani de viaţă el era respectat de aproape toţi ca un liant al imperiului. Laborios şi lipsit de imaginaţie, împăratul apărea ca funcţionarul suprem care credea că prin impunerea unei anumite rutine va putea lăsa nealterate succesorului său teritoriile şi privilegiile pe care le moştenise el însuşi”⁵.

Deci, bunicii mei s-au născut în această atmosferă generală, au trăit în Austruo-Ungaria şi au fost mereu cetăţeni fideli locului, asemenea scriitorului evreu de limbă idiş Joseph Burg, care, fără să se fi mişcat vreodată din Cernăuţi (în ucraineană Чернівці, transliterat Cernivţi, în polonă Czerniowce, în germană Czernowitz, în rusă Черновцы, transliterat Cernovţî), s-a declarat întotdeauna – cu convingere! – credincios ţării sale, fie că aceasta a fost Austruo-Ungaria, România, Uniunea Sovietică sau Ucraina⁶.

*

„Orice studiu privitor la viaţa intelectuală din Austria trebuie să acorde o atenţie specială evreilor. Nici un alt grup etnic nu a dat atâţia gânditori de o mare originalitate transcendentă – teoreticieni ca Freud, Husserl, Kelsen, Wittgenstein, Mahler, fără să îi mai amintim pe Schnitzler, Kraus, Broch sau Roth. În plus, faţă de aceste genii creatoare, un număr disproporţionat de gânditori în orice domeniu – în afară de etnologie – au fost evrei. În unele domenii, cum sunt psihanaliza şi austromarxismul, evreii au dominat într-un număr copleşitor. […] …clasa de mijloc evreiască a oferit un forum unic de discuţie şi diseminare pentru ideile noi.”⁷

Bunicii mei tocmai din această clasă de mijloc au făcut parte, într-un Lugoj unde limbile de vorbire au fost româna, germana şi maghiara (plus eventual sârba şi ţigăneasca), iar mentalităţile aparţineau spiritului analizat de William M. Johnston. Nu degeaba, dacă Bucureştii au fost numiţi „Micul Paris”, Timişoara (sau, după unii, Aradul) purta apelativul „Mica Vienă”. Conglomeratul de naţiuni înghesuit între graniţele Imperiului se răsfrângea în viaţa din Banat.

*

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.