Profesioniștii din România sunt la ordinul unor satrapi

Cauza principală a decăderii legii și aplicabilității, care nu deranjează, în mod suspect, încă pe nimeni de pe malurile Dâmboviței, constă în organizarea mafiot/ comunistă a profesioniștilor din majoritate domeniilor din România. Cine se opune va fi supus oprobriului prin acțiuni care, în esența lor, reprezintă un veritabil probatoriu, deja redactat, al destabilizării ordinii publice, în sensul tentativelor de reinstalare a statului totalitar.

Deși Constituția prevede pluralismul ca o condiție și o garanție a democrației constituționale, în realitatea curentă lucrurile stau la fel ca în comunism, încremenite, prin forța de coerciție a unor indivizi cu mâna criminală pe butoanele statului nereformat, producând dezastrul actual.

Actuala criză sanitară dovedește incapacitatea sistemului și profesioniștilor de-a se fi implicat în interesul public, energia pierzându-se în susținerea sistemului mafiot, al unor clici, împuternicit fiind cu decretarea unor soluții care nu ar fi putut promovate decât prin dezbaterea liberă cu profesioniștii.

Punând sistemul mafiot înaintea legii, și perfecționarea legii înaintea adecvării la realitate, existența publică a profesioniștilor este în colaps, prin modelul sovietic al organizațiilor unice, dispărute constituțional, însă prezent, prin diverse tertipuri, ca toxină mortală în corpul democrației.

In condițiile actuale din România, cu o Justiție care încă se crede paranoic în perioada Gheorghiu-Dej, profesioniștii sunt ca inexistenți în abordarea legii, iar legea, instituțiile statului în marea lor majoritate, nu au ajuns încă în stadiul unui comportament nu numai în respectarea pluralismului, ci în obligarea la alternative.

Fără pluralism, organizațiile, practic, nu există, expertiza lor fiind lovită de nulitate, iar instituțiile statului, care în complicitate, susțin asemenea situație, a monolitului, se fac vinovate de subminarea statului democratic, respectiv a ordinii de drept.

Prima voce ridicată, cu îndreptățire, cu mai mulți ani în urmă, a fost împotriva unui barou,(uniune) al avocaților, unic. Respectând legea profesiei, nu ar trebui să existe impedimente pentru avocați de-a se constitui în organizații profesionale, așa cum își doresc. Triumful legii ar duce la o profesionalizare implicită a acestor profesioniști, indiferent de forma de organizare, care, în mod imperativ, nu ar trebui să fie unică.

Magistrații, fiind într-o categorie mai aproape de posibilitatea încălcării legii, au reușit, legal în acest caz, să se constituie în mai multe organizații profesionale, în avantajul societății și al lor, stopând astfel o serie de abuzuri, participând la dezbateri în esența lor importante.

Criza medicală, prin lipsa pluralismului în organizarea profesioniștilor din domeniu, a creat frică, subordonare în regim de analfabetism, în fapt încălcarea principiilor științifice și obligarea la abuzuri indirecte. Cu trei medici care apar zilnic pe ecranele televizoarelor, de parcă ar fi trimișii unei puteri străine într-o țară ocupată, nu se poate face nici informare publică, nici dezbatere.

Profesioniștii au nevoie de organizații înființate din inițiativă proprie, pentru a evolua și a putea reacționa, pe diferite planuri, cu atât mai mult în contextul în care totalitarismul rezidual și cel în curs de constituire fac ravagii, cu consecințe catastrofale pentru toți.

Probleme care ar trebui transferate organizațiilor profesionale sunt puse sau vor fi puse pe masa instanțelor de judecată, acestea neavând nici o competență în pronunțarea directă pe subiecte, având nevoie la rândul lor de expertiză, iar în ce o privește pe aceasta, ea vine dintr-o singură direcție, de la profesioniștii care acum cântă fals într-un singur cor.

Profesioniștii trebuie să iasă de sub tutela monstrului unicității, care îi guvernează nelegal, și să se regăsească în profesionalismul care reprezintă o evoluție neîntreruptă fără garanțiile unei imunități absolute, și în organizații legitime ale căror scopuri sunt constitutiv contrare monopolului.