Profesor emerit despre învățământ: Mergem într-o direcție greșită

Haosul care stăpânește învățământul românesc, numeroasele și, uneori, inutilele schimbări din ultimii ani sau finanțarea insuficientă sunt doar câteva dintre motivele care au determinat-o pe Afrodita Iorgulescu, matematician și profesor emerit la A.S.E. București, să formuleze un apel. Intitulat Pentru un învățământ instructiv, românesc, haretian, documentul are următorul motto:

“Nu zidurile fac o şcoală, ci spiritul ce domneşte într-însa.” Regele Ferdinand I, 1923

Textul apelului

Asistăm, din 1990 încoace, neputincioși, la destructurarea învățământului românesc prin reformarea sa continuă, după principiul troțkist al „revoluției continue”. Se uită că o societate în continuă schimbare are nevoie de repere, de permanențe!

Licența de 4 ani a fost redusă la 3 ani, prin adoptarea Procesului Bologna, slăbind astfel temelia studiilor universitare. În preuniversitar, statutul dascălilor a fost deteriorat grav: salariile lor sunt umilitoare, autoritatea lor este sistematic subminată, elevii „fac ordine în sistem” (Constantin Toader, Contemporanul, iunie, 2022).

„Școala instructivă” – bazată pe cărți, citit, asimilare metodică de cunoștințe, antrenament conceptual, rigoare intelectuală și disciplină personală–este înlocuită cu „școala educativă”, „creatoare” (Mircea Platon, Deșcolarizarea României, Ed. Ideea Europeană, 2020).

“Temele, predarea, existența profesorilor, a inspectoratelor școlare, a manualelor unice, a orarelor, a caietelor, a uniformelor, a soneriilor care anunță începutul și sfârșitul orelor, obligativitatea de a învăța, de a memora niște reguli gramaticale, date istorice, elemente chimice sau poezii, studierea anumitor clasici ai literaturii române.., totul e considerat un reziduu sau, și mai rău, o apoteoză a comunismului.” (Mircea Platon) Pe când “noua educație”, „activă”, progresistă, este „adaptată vremurilor în care trăim”.

Cât privește școala digitală – este „o formă de sinucidere educțională”, iar „digitalizarea – noul vițel de aur al reformatorilor școlii?” „Poate că, în loc să devină un amplificator al alienării tehnologice, școala ar trebui să fie un centru de dezintoxicare digitală”. (Constantin Toader)

Constituția vorbește la Articolul 32 despre Dreptul la învățătură, despre învățământ și despre instrucție, iar la Articolul 48, despre educația și instruirea copiilor. Dar Ministerul Învățământului a devenit Ministerul Educației. Copiii nu mai învață, este demodat; ei sunt educați. Chiar legea care trebuia să guverneze „învățătura“ nu se mai numește Legea învățământului, ci Legea Educației Naționale (Legea nr. 1 din 5 ianuarie 2011), și misiunea ei este „adaptată vremurilor în care trăim”:

…. Art. 2 (2) “Misiunea asumată de lege este de formare, prin educație, a infrastructurii mentale a societății românești, în acord cu noile cerințe, derivate din statutul României de țară membră a Uniunii Europene și din funcționarea în contextul globalizării, și de generare sustenabilă a unei resurse umane naționale înalt competitive, capabilă să funcționeze eficient în societatea actuală și viitoare.”

Din raportul Reshaping Education for an Open Society in Romania 1990-2000, 2003, aflăm că „scopul reformei învățământului din România a fost acela de a remodela educația din România în acord cu valorile și principiile unei societăți deschise”. Prin urmare, această reformă a urmărit/urmărește să transforme sistemul de educație în instrument de schimbare socială, adică de inginerie socială (Mircea Platon).

În contrast, viziunea lui Spiru Haret despre rolul „învăţământului unei ţări” era că „(acesta) este chemat să îndeplinească un întreit scop. În prima linie, el trebuie să formeze buni cetăţeni. În a doua linie, el trebuie să procure tuturor tinerilor fondul de cunoştinţe care este indispensabil oricărui om în viaţă, fără osebire de treaptă socială […]. În fine, el mai trebuie să formeze contingente pentru toate carierele cari sunt necesare pentru viaţa completă şi armonică a statului […] Învăţământul, ca să fie desăvârşit, trebuie să se îngrijească nu numai a cultiva spiritul, înavuţindu-l cu cunoştinţe multe, dar a cultiva şi inima, a forma caracterul, a face, în fine, ceea ce se numeşte educaţiunea tinerimei.”(1903)

“Oare pe parcursul ultimului secol nu s-a dovedit că școala instructivă, bazată pe curriculumul clasic, are și valențe educative, pe când școala educativă – așa cum o dovedesc dezastrul sistemelor de educație publică din SUA, Canada sau Marea Britanie – e complet lipsită și de valențe instructive, și de valențe educative?” (Mircea Platon)

Dezastrul din sistemul de învățământ este deja vizibil și la noi: acum, avem 44% analfabetism funcțional! Cine răspunde că am ajuns aici? Și, ce facem ?

„Proiectul „România Educată” (136 pagini) a fost inițiat la 15 februarie 2016 – și finalizat la 14 iulie 2021- de către Președintele României, Klaus Iohannis, cu scopul de a oferi un răspuns onest provocărilor actuale și viitoare din sistemul de educație.

România educată – o păcăleală națională

… Astfel, dezideratele, prioritățile, obiectivele și măsurile din Proiectul „România Educată” sunt aliniate atât nevoilor naționale, cât și agendei europene și internaționale. Educația nu este doar o prioritate pentru țara noastră, ci și o prioritate europeană. În această notă, în elaborarea documentului final, am avut în vedere inclusiv inițiativa Comisiei Europene pentru crearea unui Spațiu European al Educației până în 2025, care vizează consolidarea contribuției pe care o au educația și formarea la redresarea UE în contextul crizei provocate de coronavirus și construirea unei Europe verzi și digitale.

…Țintele sunt aliniate cu angajamentele internaționale ale României. În acest sens, au fost luate în considerare angajamentele României în cadrul Procesului Bologna și al Spațiului European al Învățământului Superior și Rezoluția Consiliului Uniunii Europene privind un cadru strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării, în perspectiva realizării și dezvoltării în continuare a Spațiului european al educației (2021-2030)”.

Cum s-au stabilit nevoile naționale, fără o analiză a cauzelor care au provocat starea actuală a învățământului – preuniversitar și universitar – care nemulțumește pe toată lumea?

Fără a cunoaște cauzele, rădăcina răului, cum se pot lua măsuri bune pentru viitor? Fără a cunoaște cauzele, rădăcina răului, măsurile luate sunt doar paliative, răul propagându-se și amplificându-se în timp.

Uniunea Europeană nu are competențe exclusive sau partajate cu statele membre în domeniul educației și formării profesionale, acestea fiind de competența țărilor membre.

„Uniunea este competentă să desfășoare acțiuni de sprijinire, de coordonare sau completare a acțiunii statelor membre.” (Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Art. 6 și Art.165, Art.166)

Eșuarea educației?

Atunci de ce ne aliniem orbește la agenda europeană și internațională? Care este agenda noastră, națională? În tot Proiectul „România Educată”, nu se face nicio referire la principiile reformei lui Spiru Haret. Nu ne este clar că am ajuns aici ca urmare a aplicării obediente, timp de 30 de ani, a unor „directive” venite din afară, a unor modele care nu ni se potrivesc şi nu concordă cu interesul naţional? Vă place ce spirit domnește azi în școala românească ? Că mai toți absolvenții vor să părăsească România ?

Artizanii deșcolarizării României sunt Banca Mondială, Fundația Soros, Uniunea Europeană – din exterior – și yesmenii de la Institutul de Științe ale Educației, Ministerul Educației și diverse oengeuri – în interior. Cum a fost/este posibil? Din cauza pasivității noastre, a fricilor noastre, a lașităților noastre. În plus, „Mă tem că Poliția Gândirii funcționează și la noi…” (Magda Ursache, Contemporanul, iunie, 2022)

Și deșcolarizarea continuă! Mai nou, tezele trebuie abolite, semestrele trebuie înlocuite cu module, tablele trebuie înlocuite cu “table inteligente”, chiar și legea educației din 2011 trebuie schimbată, în acest an – sunt concluziile „specialiștilor” de la Institutul de Științe ale Educației însușite de minister și comunicate nouă recent de domnul ministru Cîmpeanu.

Sorin Cîmpeanu – Un vizionar catastrofal

Și noi care așteptam ca domnul ministru Cîmpeanu să ne comunice că, în sfârșit, după peste 10 ani de așteptare, „Pentru finanțarea educației naționale se alocă anual din bugetul de stat și din bugetele autorităților publice locale minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv”, cum spune Art. 8 din Legea Educației din 2011!

Este revoltător ! Mergem într-o direcție total greșită! Stop!

Cer demisia Ministrului Cîmpeanu, desființarea Institutului de Științe ale Educației, renunțarea la Proiectul „România Educată” și la Proiectul Bologna și trecerea urgentă la reconstrucția învățământului românesc instructiv, clasic, în spirit haretian.