Profesorul Claudiu Crăciun anticipează un eșec al Republicanilor la următoarele alegeri prezidențiale. Ce ne spun alegerile din Israel, SUA și Serbia despre starea „axei autoritare”

Administrația Trump, invalidată la vot

Crăciun consideră că rezultatul era în mare parte așteptat, însă mploarea victoriei democrate și câștigurile simbolice din unele state au creat „impresia unei invalidări structurale a administrației Trump”.

„Acum urmează acest blame-game, cine e de vină. În stilul caracteristic liderilor autoritari, Donald Trump spune că nu el este de vină, deși este o idee de bază în aceste alegeri intermediare că președinții sunt la rândul lor pe buletinul de vot, dar în acest caz nu și-a asumat o responsabilitate, ceea ce nici nu este surprinzător”, spune Crăciun.

Pentru republicani, profesorul universitar vede un impas strategic. Partidul este facționalizat, ca orice formațiune dintr-un sistem bipartid.

„Dacă ești prea apropiat de Trump vei pierde. Dacă ești prea îndepărtat de Trump este posibil să nu mobilizezi și să pierzi.” 

Crăciun spune că pentru următoarele prezidențiale partidului îi lipsesc ideile și alternativele, astfel că „scenariul imediat și ușor de prezis este să piardă puterea la următoarele alegeri prezidențiale”

Războiul din Iran în contextul eșecului electoral

În ceea ce privește războiul din Iran, indicat de unii, inclusiv de către vicepreședintele J.D. Vance, drept principalul motiv care a dus la pierdereea alegerilor, Claudiu Crăciun spune că această operațiune nu s-a potrivit cu imaginea lui Trump de „mare pacificator”. 

Totodată, un război cu un stat funcțional, chiar represiv, „nu se poate rezolva în câteva luni”.

„Eu cred că acest conflict, de fapt, durează de decenii. Imediat după schimbarea regimului din Iran. Auspiciile sub care această relație a funcționat a fost una conflictuală. 

Asta înseamnă că, de fapt, tot establishment-ul de politică externă și cel militar al Statelor Unite, dincolo că era un președinte democrat sau republican, avea planuri foarte actualizate în privința Iranului.”, remarcă politologul.

Crăciun vede în criticile lui Vance și o „reglare de conturi” în tabăra republicană, îndreptată împotriva celor care au promovat atacurile asupra Iranului. 

Alți factori ar fi programul economic care nu a dat rezultatele scontate, războiul comercial cu parteneri apropiați și metodele agenției de imigrări ICE, care ar fi „brutalizat” comunități întregi. 

„Deci sunt foarte multe elemente care au dus la nemulțumirea structurală a populației în raport cu republicanii și demobilizarea votanților republicani și schimbarea opiniei acelor moderați care s-au dus către democrație sau stat acasă.”, explică acesta

Ce se schimbă pentru Europa și România

Crăciun se așteaptă la mai multă predictibilitate. Trump „probabil nu va dori să se joace prea mult”, iar relația cu Europa ar putea intra într-o „normalizare”. 

„Nu cred că dosarul românesc este separat de dosarul european și dosarul altor țări importante din regiune, precum Polonia. Ceea ce poate să aducă această victorie a democrațiilor este, poate, puțin mai multă predictibilitate, pentru că Trump probabil nu va dori să se joace prea mult și va aduce, cred eu, oarecare relaxare în raport cu Europa.”, explică profesorul universitar.

Pentru o anumită parte a administrației Trump, europa era un mare dușman, prin prisma realizărilor democratice, sociale și culturale

„Acum, calea asta pare că nu mai duce niciunde pentru administrația americană, deci eu mă aștept la o oarecare normalizare a relațiilor cu Europa și o păstrare a unui angajament, să spunem, mediu, nu neapărat foarte consistent, în raport cu România și Polonia, de exemplu.”, consideră acesta.

Crăciun nu scuză însă elita politică românească, care a încercat să intre în cercul conservator american. Spune că această „inadecvare” va ajunge probabil în manualele de istorie și speră că s-a încheiat.

Serbia, o sarcină mai grea decât în Ungaria

Lista studenților a câștigat alegerile pe o platformă reformistă și anticorupție, însă dificultatea de a demonta structurile statului autoritar construit de Aleksandr Vuciv este, în opinia lui Crăciun, uriașă. 

El compară cazul cu Ungaria, unde TISZA a câștigat convingător, iar vechea opoziție a fost „pulverizată”, însă remarcă o problemă importantă a sistemului de partide: lipsa de formațiuni politice alternative.

„Și marea întrebare pe termen mediu și lung este și aceasta. Nu doar dacă reușești să tratezi efectele sau să întorci efectele autoritarismului ci ce se întâmplă pe termen lung cu sistemul de partide. 

Oare maghiarii sunt într-un loc bun doar cu două partide? Fidesz și Tisza? Iar Tisza am văzut că în unele chestiuni se aseamănă cu Fidesz.”, spune lectorul universitar.

„Un experiment politic foarte interesant”

Comparativ cu Ungaria, ceea ce s-a întâmplat în Serbia cu Lista Studenților a fost un „experiment politic foarte interesant”, spune politologul. „Cred că este prima oară când chiar o organizație orizontală care nu a avut ierarhii sau care nu a avut un sistem de operare clasic a reușit, nu doar să intre în parlament, a reușit să câștige alegerile.”

„Problema principală este că o structură, o comunitate de oameni care s-a construit în afara politicii formale, care s-a construit prin plenuri, prin dezbateri, prin consultare pe tot teritoriul, acum trebuie să joace jocul parlamentar. Și putem să vedem asta, că se poate întâmpla sau se poate face cu ușurință.

Nu e greu să găsești o sută de oameni buni să fie parlamentari buni. Să gândească legi, să participe la lucruri. Problema este cum se descurcă o comunitate de oameni să populeze structurile executive ale statului.”, consideră Claudiu Crăciun.

Acesta subliniază că sunt oameni ai fostului regim care probabil vor rezista și vor încerca să compromită anumite inițiative ale Listei Studenților. 

„Deci, cred că este o sarcină mai grea a acestei Liste a Studenților, mult mai grea decât în cazul Tisza. În același timp, care era alternativa? Să continue Vucic? La fel, să continue Orban?”, se întreabă aceasta.

Pentru profesorul Claudiu Crăciun, alternanța la putere este semnul unei „oarecare maturizări a democrației”.

Schimbare de lider, dar nu și de direcție în Israel

Sistemul israelian este proporțional, cu prag electoral scăzut, spune Crăciun. Asta aduce 10–12 partide în Knesset, pe clivaje economice, identitare și religioase, și duce la guverne de coaliție. În SUA, diversitatea e canalizată în interiorul celor două mari partide.

Problema lui Netanyahu este, în analiza lui, că nu a mai convins nici cetățenii, nici o parte dintre partenerii clasici ai Likudului că e „omul potrivit”. Se adaugă evenimentele din 7 octombrie 2023, răspunsul slab care i se impută, dar și ce s-a întâmplat înainte.

„Politica israeliană e foarte complicată. E mult mai complicată decât cea americană, dar, de fapt, diferența aia e următoare.

Pluralismul politic în Israel este la vedere, pentru că avem un sistem proporțional cu un prag foarte scăzut, care aduce foarte multe forțe politice în Parlament și de aceea avem mai degrabă guverne de coaliție și vedem o fragmentare foarte mare și pe linie economică, pe linia identităților, pe linie religioasă, pe tot felul de linii de clivaje.

Deci avem multe partide, 10-12 partide, în timp ce în Statele Unite această diversitate ignerentă, să spunem, unui stat modern se regăsește mai degrabă canalizat în interiorul celor două partide mari. În Israel lucrurile sunt clare, avem fragmentare, diversitate și coaliții.”, explică lectorul universitar.

Situația era deja tensionată în Israel

Politologul amintește și protestele de amploare, comparabile cu cele din Serbia, provocate de încercarea de a subordona justiția și de politica polarizantă. În plus, contracandidatul principal, Gadi Eisenkot, a fost „o persoană credibilă în termenii politicii israeliene”.

„Practic, problema lui Netanyahu este că nu a mai reușit să convingă nici cetățenii, nici partenerii unii dintre partenerii clasici ai Likudului, că este o persoană potrivită să mai conducă Israelul. Și aici, de fapt, s-au acumulat foarte multe tensiuni și nemulțumiri. 

(…) Deci s-au acumulat foarte multe tensiuni în societatea israeliană, care au dus la acest rezultat. A contat faptul că și candidatul, contra-candidatul său principal, Gadi Eizenkot, era o persoană credibilă în termenii politicii israeliene.”, spune Claudiu Crăciun.

Slăbește axa autoritară globală?

Slăbirea unei verigi nu produce automat schimbări la celelalte, iar Claudiu Crăciun spune că în științele politice se dezbate dacă aceste regimuri sunt conectate. 

Dincolo de discursul comun, „nu e foarte clar că există un efect direct”, un motiv fiind faptul că politica externă joacă de obicei un rol secundar în opțiunile de vot. „Și asta este valabil și pentru Statele Unite, este valabil și pentru Israel, este valabil și pentru Serbia și pentru alte țări.”

„Întotdeauna e bine pentru un partid și pentru un regim să nu pară că e singur, de aceea își caută aliați, uneori mai potriviți, alteori mai puțin potriviți, sau măcar aproximativ. 

Dar asta nu înseamnă neapărat fie o legătură sau o cauzalitate, o contagiune în sensul mai puternic al cuvântului. Ar fi însă niște perspective care trebuie luate în considerare, și anume factorii interni, care generează la un moment dat cam aceleași tipuri de răspunsuri.

Și aici trebuie să vedem care sunt clasele sociale, ce interese au, cum se poționează față a anumiți lideri partide și crize.”, explică el.

Claudiu Crăciun mai spune că nu trebuie să subestimăm „efectul de imitație”, care acționează, mai degrabă, dinspre puterile centrale ale sistemului internațional, cum sunt Statele Unite.

Regimurile își caută aliați pentru a nu părea singure, dar asta nu înseamnă cauzalitate, mai importanți fiind factorii interni, adică interesele claselor sociale și poziționarea față de lideri, partide și crize, evidențiază lectorul universitar.

Citește și

VIDEO Rusia: O rachetă balistică intercontinentală Yars, plasată într-un lansator dintr-un siloz de lansare