Propaganda de ieri și de azi

Paradoxal, jurnalismul în România a devenit mai suspect după 1990 decât înainte, când a funcționat sub specia specializării culturale, științifice și a propagandei engros. Libertatea de expresie, înainte de-a aparține jurnaliștilor, a intrat pe mâna trusturilor și a celor preocupați nu neapărat să câștige bani de pe urma afacerilor, ci să contribuie la stabilitatea sau ascensiunea unor grupuri de putere. Jurnaliștii au devenit o parte neglijabilă a ceea ce este astăzi presa și din motive care-i privesc direct. Ceea ce se întâmplă în presă face parte din tabloul tot mai simplificat și mizer al României. Implicarea serviciilor în acest teritoriu subminat și expus tuturor jocurilor posibile pare să nu aibă un punct sigur. Chiar dacă totul a fost pus la cale cu foarte multe decenii în urmă, pe vremea când presa și cultura intrau sub controlul partidului unic, nimic nu a reușit să diminueze raportul de forțe exercitat asupra libertății cuvântului. Decizia CSAT-ului, avându-l președinte pe Traian Băsescu, prin care presa a fost declarată vulnerabilitate la adresa siguranței naționale, a rămas în vigoare și astăzi. În aceste condiții, presa din România se află în colaps, în mijlocul unei spirale care se poate declanșa în orice moment. Dubla apartenență a unor jurnaliști la serviciile secrete și redacțiile jurnalelor sau instituțiile media publice n-ar fi un capăt de țară dacă serviciile ar fi în slujba unor interese strict democratice. Situația instituțională din România, și nu numai a serviciilor, a coborât mult sub standardele minime, încât presa chiar este o vulnerabilitate. În acești ani am asistat la câteva intimidări majore asupra presei efectuate sub tot felul de acoperiri rămase fără consecințe.

Cu toate reușitele acestea, politicienii, serviciile, adversitățile curente care se exercită asupra libertății presei nu pot avea succesul pe care și-l propun. Autoritate nu au avut în mod redutabil nici cenzura, nici serviciile, respectiv Securitatea. Faptul că fostul președinte al României constituțional democratice a venit cu argumentația că presa ar destabiliza societatea este un motiv sigur de anulare a tuturor beneficiilor pe care un fost președinte le-a dobândit în prezent. Invocarea motivelor care au adus presa la nivelul unor inadmisibile grupuri de interese constituie însuși rechizitoriul asupra situației țării. Colaborarea cu serviciile secrete a oricărui cetățean ar trebui să aibă un cadru legal, a cărui încălcare să fie pedepsită de alte instituții publice sau organizații de apărare a drepturilor constituționale. Constrângerea, încălcarea drepturilor celorlalți prin această colaborare și racolare ar trebui aspru pedepsite. Democrația pe care a înțeles-o Traian Băsescu este una de maidan, unde lucrurile sunt controlate prin vectori ai forței nelegitime.

Presa constituită din jurnaliști acoperiți nu este diferită de grupurile care dau lovituri de stat în lumea a treia. Supremația acestor purtători de cuvânt ai unor personaje care s-au imaginat a fi serviciile în integralitatea lor a produs pagube democrației cât regimurile politice care au generat-o. Amestecul presei cu serviciile secrete arată o prăbușire a presei, nimic altceva. În ce privește serviciile, acestea ar trebui sa facă parte dintr-o altă discuție. Statul de drept și democratizarea au obligația să dizolve principial presa de partid și de stat, reprezentată de fenomenul colaboraționismului actual.

Despre Ioan Vieru Articolele 97
Author

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*