Nu pot să nu mă bucur: e pentru prima dată când manipularea, deocamdată doar aceea prin generalizare abuzivă, nu mai ține. Fiindcă nu pentru salvarea tuturor bieților deținuți îngrămădiți în pușcării erau pregătite ordonanțele de urgență, nici pentru importante corecții ale codurilor penale, ci pentru salvarea unor politicieni condamnați și a unor lideri cu dosare penale în curs ca Liviu Dragnea.
Oricare dintre demonstranți vă putea convinge că niciunul dintre ei nu era împotriva grațierii amărâților cu pedepse pentru mici furtișaguri și altercații. Pentru ei pericolul folosirii abuzive a puterii politice ca să fie scăpați de condamnare cutare și cutare era mult mai puternic decât gerul, amenințările și minciunile de tip: „plătiți de Soros”, „puși de binom”, de Iohannis, de SRI ori imaginare lovituri de stat.
Cine era să dea lovitura de stat? Niște tineri, elevi, părinți cu copii mici în brațe sau în cărucior, cu căței în lesă, pensionari în frunte cu centenarul Mihail Șora? Ei, bine, astfel de manipulări care i-au reținut în anii ’90 pe cetățeni de la proteste nu-și mai fac efectul scontat, urmașii FSN-ului având nevoie să se pună cu burta pe carte. Ori învață să guverneze în favoarea celor ce i-au votat, ori se școlesc pe bune în arta manipulării. Ceea ce presupun că vor și face.
Or, ce s-a observat? Ordonanțele, „elefanții”, nu avut un parcurs legitim descris de legile în vigoare, domeniile respective având nevoie de legi organice, iar unele articole erau realmente „cu dedicație”: pentru fiecare culpabil, lider măreț al puterii actuale, ba și al altora, era câte o găselniță care-l ierta de restul pedepsei, îl exonera de foste condamnări, îl scăpa de consecința returnării bunurilor câștigate prin abuz, furt, corupție, necinste…
Dacă acest casus belli a fost bine însușit de demonstranți, nu este deloc acceptabil ca PSD să le aducă acuzații imaginare: nimeni nu i-a contestat actualei majorități parlamentare dreptul de a guverna și de a-și pune în operă programul generos de guvernare, nimeni nu i-a „furat votul”, iar președintele, ca oricare cetățean, nu s-a alăturat demonstranților pentru a da lovituri de stat, nici pentru a demola guvernul Grindeanu, ci doar pentru a se renunța la respectivele ordonanțe și a se respecta statul de drept.
Necazul este că „de atâta lup, începe a mușca și oaia!” Cine să-i mai creadă? Chiar și la limita legalității, cele două ordonanțe n-ar fi stârnit mânia populară dacă ar fi avut în vedere doar amărâții sorții din pușcării. Iar în momentul când Klaus Iohannis i-a prins asupra faptului, cu ordonanțele pe sub masa guvernului, credibilitatea li s-a făcut praf: la nici o lună de la instalare, guvernul lui Dragnea și-a pierdut simpatia populară de care beneficiase până acum fiecare guvern nou. Așa că, lipsit de suportul președintelui și al străzii, viața actualului guvern nu va fi una deloc ușoară.
Și-i mai strică ceva imaginea: dependența de liderul suprem, Liviu Dragnea, care nu se jenează deloc să facă el singur treaba prim-ministrului și a Executivului, ca pe vremuri. Priviți doar scenele în care Dragnea apare alături de insignifiantul Grindeanu, lipsit de replică și microfon, pus mereu în plan secund, dat continuu la o parte, inclusiv în întâlnirea cu președintele Americii, Donald Trump. Și totuși, Sorin Grindeanu este prim-ministrul României.
Necazurile acestei majorități vin și din altă parte: România nu mai poate fi guvernată ca în anii ’90. Vremea când Ion Iliescu cerea ajutorul „oamenilor de bună credință” împotriva regelui, a moșierilor țărăniști și liberali întorși în țară ca să ne ia înapoi moșiile și fabricile și să repună pe tapet exploatarea omului de către om a apus pentru totdeauna. De aceea nu mai ține să le dai oamenilor încă o sută de lei, dar, concomitent să-i scapi pe corupții mari de pedeapsă. Nu mai ține să susții în gura mare Justiția și statul de drept la televizor, iar apoi să vii pe șest cu ordonanțe de amnistie, grațiere și modificarea codului penal ca să-ți scapi tovarășii de condamnări.
https://tomegea.wordpress.com/
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.