Cea mai mare transformare a muncii astăzi nu este legată de ”modul de angajare, nici de catastrofalele tehnici de evaluare trucate, nici de globalizare. Diferența majora este că atunci când ești victima unei nedreptăți uriașe la locul de muncă ți se cere să mergi la psiholog!”. Sunt cuvintele psiholoagei Lise Giagnard, care după ani de zile de ședințe cu angajați aflați în situații dificile la locul de muncă a ajuns să scrie volumul ”Cronicile muncii alienate”, carte despre care spune că nu poate să o recitească, scrie Le Monde.
Potrivit lui Gaignard, în Franța problemele legate de alienarea la locul de muncă a început cu ceea ce în momentul respectiv părea o soluție – introducerea în legislatia muncii a conceptului de hărțuire și a altor termeni psihologici. ”Dintr-o dată toată lumea a început să fie hărțuită, toată lumea a început să aibă în anturaj un sociopat! Ministerul Muncii a ajuns să introducă în lege până și hărțuirea morală. Iar această lege convine companiilor, pentru ca, în timp ce vorbim doar despre riscurile psihosociale, nu ne mai interesăm de modul în care este organizată producția”.
Gaignard refuză să-i declare pe pacienții săi inapți din punct de vedere medical. ”Problema nu este medicală, este legată de muncă. Prefer o ruptură convențională: salariatul este cel care decide să pună capăt unei situații care nu-i mai convine”.
Psihologii par tot mai revoltați față de ipocrizia care se instalează în societate: ”Nu mai spunem acum salariat, spunem colaborator, ca și cum într-o companie toată lumea ar fi egală. Nu mai spunem concediere, spunem acum plan de protejare a locurilor de munca. Chiar și după atentatele de la Paris nu vorbim de suferința oamenilor, creăm celule de urgență, însă nimeni nu se întreabă cum am putut produce asemenea monștri”.
Afecțiunile psihosociale au ajuns să fie instrumentalizate în folosul companiilor, dar și al unei întregi bresle – psihologii, care obțin venituri importante. ”Până și sindicatele îi trimit pe salariați la psiholog. Suferința nu mai incită la acțiune, ci a ajuns să fie trăită în mod individual”. Psihologii inventează mereu și mereu noi termeni: stres, burn out, sociopatie. ”Vocabularul e alunecos pentru că traduce teama societății de a spune lucrurilor pe nume. În câmpul muncii e ceva dereglat. Asistăm la o inflație programată a cuvintelor. Facem planuri de acțiune împotriva riscurilor psihosociale, dar între timp simptomele se agravează”, spune psihologul Yves Clot.
Miezul problemei este în altă parte, în imposibilitatea lucrului bine făcut, scrie Le Monde. Sunt persoane care doresc să lucreze dupa regulile artei, dar care se lovesc de organizatii care sacrifică calitatea muncii. Cazul Volkswagen, prezentat într-unul din volumele lui Yves Clot, este grăitor. ”O organizație care funcționează precum Coreea de Nord: nu putem vorbi pentru că ne e teamă să nu fim dați afară si ajungem astfel să îngropăm compania și chiar si planeta. Dar le oferim angajaților dreptul de a se face că nu văd: este apogeul perversității politice! Ii forțăm să își reducă nivelul profesional și când ajungem la ananghie le cerem să recunoasca toate înșelătoriile comise doar pentru că le-a fost cenzurata libera exprimare”.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.