Ziarele electronice ale protestatarilor din Piața Victoriei, adică Ziare.com și HotNews, au publicat vești despre scăderea publicității la Antena 3 și la România TV. Cele două posturi și nu doar ele au fost taxate de diverse firme prin stoparea difuzării de publicitate. Demonstranții din Piața Victoriei au luat reacția firmelor drept un mare succes, o pedeapsă la cererea demonstranților, aplicată nemilos unor posturi anti-rezist. „Teoreticienii“ acestui blocaj, fără să înțeleagă prea bine ce fac sau fără să le pese ce gîndesc, au binecuvîntat procedura la modul victoriei entuziaste. Iată ce zice o gînditoare în materie, fără să-și dea seama că în intransigența ei aproape isterică adie mai degrabă un parfum de fascism decît de atitudine democratică: „Nu mă așteptam la susținerea IAA și nici UAPR, status qvo-ul merge perfect când ești un politruc îngrășat care este la fel ca ăia din Parlament, dar vorbește un pic mai bine engleza. Dar să declari cu un ton sentențios că nu poți să îi spui companiei X că e aiurea să finanțeze minciuni rostite în favoarea unui infractor pentru că brandurile nu fac politică, oooo, păi, asta este politică. Politica evitării unui eventual control ANAF, politica lui «mergeți pe burtă», politica lui «nu vrem să supărăm puterea pentru că nu mai primim contracte de publicitate». Atunci când, repet, tot ce faci tu ca instituție încasatoare de taxe de la membri este numai și numai să faci politică, să tragi sfori, să muţi bugete, să-ți dai premii și să-ți construiești CV-uri care pe viitor probabil te vor propulsa chiar în Parlament, fără să te gândești vreodată la binele breslei“ (Raluca Feher).
Ce a produs atacul insistent desfășurat pe Facebook la adresa televiziunilor atît de contestate în Piața Victoriei? O consecință economică de o gravitate maximă. Filozofia lui „nu dați publicitate celor care dezinformează“ (în fapt, nu sunt de acord cu demonstranții care strigau „Jos Guvernul!“, „DNA, DNA / Să vină să vă ia!“ etc.) nu este prea departe de „nu cumpărați de la magazinul acesta, că este evreiesc“. Blocarea sau influențarea pe criterii politice, etnice, morale sau rasiale ține de un trecut întunecat al Europei. Nu de prezent. A cere blocarea publicității în mediile care au altă orientare decît protestatarii pentru o cauză este egal cu escaladarea unui război în care și televiziunile sunt păgubite de această atitudine. Adică și ele pot recurge la întocmirea de liste ale companiilor străine care operează în România și care boicotează opțiunile electorale ale românilor. Și cu o asemenea listă de firme antiromânești pot bombarda publicul, cerînd boicotarea acestora. N-ar fi decît o nebunie! Ideea blocării publicității pe criterii politice într-un moment de dispută poate pune în pericol nu doar piața de publicitate, ci și libertățile de comunicare.
Pentru a nu părea subiectiv în această judecată, mă sprijin pe opinia a doi oameni care au pus bazele pieței de publicitate în România. Iată ce zice Bogdan Enoiu: „Factorul politic nu are relevanță în acest caz, sau nu ar trebui să aibă relevanță. Fiecare are o opinie, inclusiv politică, dar toți sunt și consumatori. Chiar și cei din Piața Victoriei. Companiile, fie că fac publicitate sau altceva, nu se conduc după criterii politice, ci după cele care permit atingerea grupului-țintă, prin publicitate, deși marile companii își ating grupul-țintă de clienți și prin multe alte metode. Nu cred că este reală această presiune din partea protestatarilor pe companiile de publicitate, sau chiar dacă există, companiile nu sunt receptive la ea“. Citiți în ziar și ce spune Mihail Vârtosu. Lumea publicității nu este departe de luciditate. Mai puțin zăltații!?
Cum ar trebui să reacționeze beneficiarii serviciilor DC Comunication, o firmă din Piața Coșbuc, care și-a aniversat înființarea în tricouri marcate cu #rezist? Ar mai trebui cineva dintre cei care n-au fost susținătorii demonstranților să mențină contractele și să beneficieze de serviciile acesteia?
N-ar fi decît o perpetuare de excese care să ducă lucrurile într-un război absurd!
Războiul publicității născut dintr-o idee neprofesională și pătimașă începe să își arate colții. În disputa politică din Piață au început să-și arate creația și publicitari cu opțiuni politice. Nu m-ar mira ca în această presiune asupra publicității difuzate de multinaționale să fie implicate și alte forțe. Cei care ar fi dispuși să lupte cu corupția pînă la ultima picătură de sînge pot fi în egală măsură folosiți și manipulați ca și cei cărora le place sau nu le pasă.
Editorialul complet în ziarul Cotidianul de miercuri versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile şi benzinăriile OMV Petrom şi MOL – sau digitală
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.