Racul broasca și știuca la Bruxelles

Franța și Germania, nemulțumite de președintele Consiliului European

Summitul UE de la Bruxelles (18-19 iunie) este marcat de disputa iscată de decizia președintelui Consiliului European, portughezul Antonio Costa, de a avea mai multe contacte cu Rusia, în vederea unor posibile negocieri. Surse din guvernul german citate de Die Welt vorbesc despre un ”afront” adus de Costa. Franța adoptă aceeași poziție. Berlinul a caracterizat inițiativa lui Costa ca fiind ”neprofesională” și ”necoordonată”. La Bruxelles, cancelarul Friedrich Merz i-a transmis lui Costa că este un reprezentant al UE, dar nu un mediator. ”Nu a existat mandat, nu a existat coordonare cu statele membre”, a declarat un diplomat european. Portughezul s-a apărat: ”Scopul a fost să fim pregătiți sa apărăm interesele UE atunci când va veni momentul”.

Kaja Kallas se descalifică

Tot la Consiliul European de la Bruxelles (18-19 iunie), cancelarul Friedrich Merz s-a distanțat de poziția Înaltului Reprezentant Kaja Kallas privind relația cu Israelul. ”Nu sunt de acord cu cuvintele alese și trebuie să discutăm despre asta”, a spus Friedrich Merz, cu referire la comparația făcută de recent de Kallas între apartheid și actuala politică a Israelului în teritoriile palestiniene. Reacția lui Merz vine după ce ministrul israelian de Externe, Gideon Saar, a declarat că întrerupe comunicarea cu șefa diplomației UE. Prin lipsa de abilitate diplomatică, Kaja Kallas s-a autoexclus de pe lista potențialilor negociatori.

Cine vorbește în numele UE?

În UE nu este clar cine va negocia în numele europenilor în cazul unor discuții cu Rusia, SUA și Ucraina. Cancelarul german, care a vorbit despre o fereastră de oportunitate pentru negocieri cu Moscova în săptămânile și lunile următoare, a precizat, de exemplu, că vede în special formatul E3 (Germania, Franța și Marea Britanie) având un rol important. Însă șefa politicii externe a UE, Kaja Kallas, la fel ca și Costa, dorește să fie implicată în negocieri. Totuși, această idee este privită cu rezerve de mai multe state membre.

Polonia: nimic despre noi fără noi

Formatul E3 este contestat de Polonia. Polonia ar trebui să fie implicată în discuțiile care urmăresc încheierea războiului din Ucraina, a declarat prim-ministrul polonez Donald Tusk, după ce liderii Marii Britanii, Germaniei și Franței s-au întâlnit la Londra, la începutul lunii iunie, cu președintele ucrainean și au afirmat că susțin negocierile pentru un armistițiu. ”Sunt foarte prudent în privința ideilor care apar în Europa Occidentală privind inițierea cât mai rapidă a unui fel de dialog sau de discuții cu  Vladimir Putin în legătură cu Ucraina”, a declarat Donald Tusk. ”Orice acord negociat fără participarea Poloniei nu va fi considerat obligatoriu de către Polonia”.

Costa găsește aliați în Irlanda, Letonia și Austria

Portughezul Antonio Costa a avut și susținători. ”Deschiderea unui canal de dialog nu este o greșeală, în opinia noastră, iar eu am încredere în António Costa”, a declarat prim-ministrul Irlandei, Micheál Martin. Prim-ministrul Letoniei, Andris Kulbergs, s-a pronunțat și el în favoarea lui António Costa. „Nicio țară nu ar trebui să își asume singură acest rol de negociator”, a spus el. „Am creat instituțiile tocmai pentru asta, iar acest lucru este clar. Nu ar trebui să schimbăm regulile”. Cancelarul Austriei, Christian Stocker, a spus: ”Nu au existat critici la adresa lui Costa, deoarece este vorba despre menținerea unor canale de comunicare și despre pregătirea pentru momentul în care vor avea loc negocieri”.

Moscova respinge UE ca partener de negociere

După eșecul tentativelor de mediere ale Statelor Unite, UE, în calitate de principal susținător al Ucrainei, revendică acum un rol cheie în viitoarele negocieri. Rusia are însă o opinie diferită în această privință: ministrul de externe rus, Serghei Lavrov, nu consideră UE un partener potrivit pentru negocieri. Potrivit acestuia, adevăratul obiectiv al politicienilor europeni nu este negocierea cu Rusia, ci salvarea guvernului ucrainean și menținerea țării vecine ca punct de plecare pentru continuarea confruntării cu Rusia. Lavrov a scris acest lucru într-un articol publicat online de Ministerul rus de Externe.

Manfred Weber: Europa trebuie să fie pregătită și pentru un NATO mai slab

Apoi au venit declarațiile lui Manfred Weber, președintele PPE, cel mai important partid din Parlamentul European. El a spus, pentru Politico, că apărarea europeană trebuie să se extindă tot mai mult, pentru a se pregăti pentru situația în care NATO nu ar mai acționa ca un garant al securității. Însă acest lucru presupune și decizii controversate.

”Întotdeauna NATO pe primul loc, fără nicio îndoială. NATO reprezintă fundamentul apărării noastre. Dar acum trebuie să luăm în serios în considerare întrebarea: ce se întâmplă dacă? Ce se întâmplă dacă NATO pur și simplu nu funcționează? Europa nu își poate permite să spere că acest lucru nu se va întâmpla; trebuie să ne pregătim pentru toate opțiunile”, a spus Weber. ”Foarte concret: avem nevoie de structuri de comandă independente, avem nevoie de capacități independente pentru a ne apăra. Și trebuie să ne gândim și la țările care nu sunt membre NATO. Cu câteva luni în urmă, rachete iraniene au lovit Ciprul. Iar și aceste țări trebuie să se poată baza pe articolul 42 alineatul (7) din Tratatul UE. Solidaritatea europeană se extinde dincolo de NATO”.

Noua Strategie Europeană de Securitate: ambiții mari, întrebări și mai mari

Acesta este mediul în care UE pregătește o nouă Strategie Europeană de Securitate, una care sa permită Bruxellesului să dezvolte capabilități de apărare în fața agresiunii ruse, trecând dincolo de actualul rol de autoritate de reglementare. Noua strategie ar trebui să deschidă drumul către regulamente europene pentru industria de apărare, pentru capabilități militare comune ale statelor membre, asigurarea lanțurilor de aprovizionare, securitatea cibernetică, ”reziliența” democratică.

Ultimul document ce poate fi considerat o strategie de securitate a UE datează din 2016 – Strategia Globală a UE. Este depășit, fiind conceput înaintea invaziei ruse în Ucraina. A urmat apoi Busola Strategică pentru Securitate și Apărare, din 2022, care identifică Rusia ca o amenințare, însă nu stabilește mijloacele pentru combaterea amenințării. Cel mai important este însă că acestea sunt documente strategice care nu impune vreo obligație juridică statelor membre.

Noua Strategie de Securitate Europeană are ambiții mai mari, însă se lovește de dileme și dispute nu numai între statele UE, ci și între instituțiile UE. Nu este limpede cine va emite această Strategie, nici cum va fi adoptată, nici ce greutate juridică va avea. Va modifica Strategia regula majorității calificate, astfel încât în chestiuni de apărare UE să nu se transforme într-o afacere Franța-Germania, țări care, după Brexit, pot fi cu greu blocate în Consiliul UE? Polonia a semnalat nemulțumirea, însă nu vede mai departe de propriul interes și dorește includerea într-un grup informal influent, cu Londra, Parisul și Berlinul.

Germania spune stop îndatorării în comun a statelor membre

Este limpede doar că Strategia va fi prezentată abia după Summitul NATO din Turcia, din luna iulie, pentru a nu irita administrația Trump și pentru a putea fi eventual mulată pe concluziile reuniunii Alianței. Iar unele analize o prezintă mai degrabă ca o pârghie prin care Comisia von der Leyen să-și susțină proiectul pentru noul buget pe șapte ani (2028-2034), invocând întărirea apărării pentru majorarea cadrului financiar. La summitul de pe 18-19 iunie, cancelarul Merz a spus limpede că bugetul propus de Comisia Europeană este ”mult prea mare”. ”Cifrele trebuie reduse. Trebuie o altă propunere”. Merz a respins ideea unor noi împrumuturi comune ale statelor UE. ”Nu putem cheltui mai mult decât avem”.