Rămas bun, doamnă Ruxi!

Echipa Teatrului „Nottara” anunţă cu regret trecerea în eternitate a îndrăgitei actriţe şi a minunatului om Ruxandra Sireteanu, în dimineaţa zilei de 18 februarie, la vârsta de 70 de ani. Echipa Teatrului „Nottara”, în care doamna Ruxi, cum îi spuneau cu drag, a jucat mai bine de 40 de ani, afirmă că se înclină cu admiraţie în faţa talentului şi a distincţiei sale. Colegii săi vorbesc de energia sa debordantă şi vocea prin care a dat identitate multor personaje în spectacole, în teatrul radiofonic şi în emisiuni pentru copii. 

O persoană jovială, cu zâmbet fermecător şi ochi misterioşi. O viaţă în teatru… În cei patruzeci de ani pe scenă a fost: Catarina – în “Femeia îndărătnică” de William Shakespeare, regia: Miron Niculescu şi Şura – în “Egor Buliciov şi alţii” de Maxim Gorki, regia: Petre Sava Băleanu (la Teatrul Naţional din Craiova); Nina Zarecinaia – în “Pescăruşul” de A. P. Cehov, regia: Alexandru Colpaci (la Teatrul de Stat din Oradea).

Majoritatea rolurior le-a creat pe scena Teatrului „Nottara”: Nina – în “Nu am încredere în bărbaţi” de Anatolii Sofronov, regia: Dan Micu; Agripina – în “5 Romane de Amor” de Teodor Mazilu, regia George Rafael; Adela – în “Sfântu Mitică Blajinu” de Aurel Baranga, regia: Anca Ovanez Doroşenco; Veta – în “O noapte furtunoasă” de I. L. Caragiale, regia: Dan Micu, 1987; Charlotta – în “Livada de vişini” de A. P. Cehov, regia: Dominic Dembinski, 1988; Lu Shiping – în “Taifun” de Tzao Yui, regia: Alexandru Dabija, 1988; Elena Sergheevna – în “Şantaj” de Ludmila Ruzumovskaia, regia: Dominic Dembinschi, 1992; Frosina – în “Avarul” de Molière, regia: Mircea Cornişteanu, 1994; Doamna Pearce şi Doamna Higgins – în “Misterele Londrei”, musical după “Pygmalion” de G. B. Show, regia: Dominic Dembinschi, 1995; Fiokla Ivanovna – în “Căsătoria” de N.V. Gogol, regia : Gavril Pinte, 1998; Nanny – în “Nanny” de James MacGuire, regia: Tom Ferriter, 1998; Judy – în “Moştenirea lui Cadâr” de E. Rotaru, regia: Tania Filip, 1999; Chiriachiţa – în “Titanic Vals” de Tudor Muşatescu, regia: Dinu Cernescu, 2002; Eileen – în “Billy Şchiopul” de Martin McDonagh, regia Vlad Massaci, 2007; Nina Ivanovna Voroncova – în “Un pensionar fatal” (titlul original: “Retro”) de Aleksandr Galin, regia: Tudor Ţepeneag, 2008; Madam Roza – în “Ai toată viaţa înainte”, de Romain Gary, regia Alina Rece, 2009; Eva Starsky – în “Teatru la New York” (titlul original: “Nu vorbiţi cu actorii”) de Tom Dudzick, regia Diana Lupescu, 2011.

A lucrat cu regizori din generaţii diferite, de la Petre Sava Băleanu şi George Rafael, la Alina Rece şi Alexandru Mâzgăreanu.

Ruxandra Sireteanu mărturisea: “Teatrul a fost dragostea şi chinul meu”.

A fost fiica actorului Nicolae Sireteanu, artist emerit, de la care a moştenit talentul şi dragostea pentru această meserie. S-a născut la 20 decembrie 1943. A debutat la zece ani, într-o piesă rusească, alături de Calboreanu şi Geo Barton. A absolvit “Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică”, la clasa profesorilor Ion Finteşteanu şi Sanda Manu, cu rolurile Tofana din “Patima Roşie” de Mihail Sorbul, în regia lui Ion Finteşteanu, şi Fata, iubita, nevasta, în “Omul care s-a transformat în câine”, de O. Dragun, în regia lui Andrei Şerban.

După facultate a mers la Teatrul din Craiova pentru patru ani. Aici a fost Catarina din “O femeie îndărătnică” de Shakespeare, Dorina în “Tartuffe” de Molière, Şura din “Egor Balîciov” de Gorki, dar şi Dona Elena din “Castiliana” de Lope de Vega, pus în scenă de Valentina Balogh, Elena din “Suflete tari” de Camil Petrescu, Ileana – în “Pantofiorul de aur”, de Emil Liţu, Domnica – în “Apus de soare” de Barbu Ştefănescu Delavrancea.

În anul 1968 a primit o bursă de două luni la Paris, la „Maison des jeunes”, condusă de Jean-Louis Barrault şi Tania Balachova.

Nina Zarecinaia din “Pescăruşul”, în regia lui Alexandru Colpaci, a adus-o la Teatrul de Stat din Oradea.

Din 1972 a fost actriţa Teatrului “Nottara”. A fost casa ei, putem spune chiar şi la propriu, pentru că de mai bine de 40 de ani a locuit sub acelaşi acoperiş.

Credea în tehnică, fiindcă, în cele din urmă, actoria este o meserie. A iubit tinerii, de care îi plăcea să se înconjoare, dovadă dragostea cu care şi-a privit studenţii de la Universitatea “Hyperion”, unde a fost profesoară între anii 1992-1995 şi 2005-2011.

Doamna Ruxi, cum i se spunea cu drag, era extrem de tonică, de-o energie debordantă şi molipsitoare. A făcut dublaje la desene animate, a ţinut cursuri de actorie, a avut înregistrări la radio, a filmat reclame. A împrumutat vocea multor personaje în spectacole de teatru radiofonic: peste trei sute de piese de teatru şi alte câteva sute de poveşti, pentru emisiunea „Noapte bună copii”.

A susţinut multe recitaluri de poezie în România, în Suedia, la Malmö şi Göteborg, şi în Grecia, la Atena şi Salonic.

Am regăsit-o şi în distribuţiile multor filme, ca “Divorţ… din dragoste”, regia: Andrei Blaier; “Păcală se întoarce”, regia: Geo Saizescu; “Viaţa fără ea”, regia: Gina Lazăr; “Niki Ardelean, colonel în rezervă”, regia: Lucian Pintilie; “Aici nu mai locuieşte nimeni”, regia: Malvina Urşianu; “Această lehamite”, regia: Mircea Daneliuc; “A fost prietenul meu”, regia Andrei Blaier; “Septembrie”, regia Timotei Ursu; “Între oglinzi paralele”, regia Mircea Veroiu; “Baladă pentru fiul meu”, regia Constantin Dicu.

Îi plăceau obiectele rare şi bijuteriile, se îmbrăca sport şi avea o bibliotecă impresionantă nu atât prin număr, cât prin valoare.

Un ultim rămas bun, mâine, 19 februarie, între orele 14.00 şi 17.30, în foaierul Sălii „Horia Lovinescu” a Teatrului „Nottara”.