Până în 1971, armata americană a infestat apa din Vietnam cu o substanţă care, ajunsă în corpul uman, avea (unul dintre) efecte asupra fătului din burta mamelor gravide: 50% dintre copii aveau să se nască cu grave malformaţii şi mulţi alţii aveau să se nască morţi. Mortalitatea la naştere a crescut cu 300% în Vietnam pe timpul războiului cu SUA. În 1971, Nixon a oprit acest holocaust. N-a făcut nimeni ”recensământul” victimelor. Nu mureau adulţi, ca la Auschwitz, ci mureau seminăscuţi. Nenăscuţii nu sunt subiect de drept. Nu există o chartă a drepturilor fătului. Cumplit rasism în formă perfect legală. În fond, nu a omorât nimeni pe nimeni. Cine ştie că noi am infestat apa? Şi dacă s-ar afla, în ce bază legală am fi condamnaţi?
Rasismul anti-vietnamez al americanilor n-are, pe de altă parte, de ce să fie judecat de o Curte Internaţională, câtă vreme nici cei care provocă avortul nu sunt judecaţi, deşi, aici, avem avorturi provocate chiar la… naştere, şi anume avorturi provocate de ”doctori” care nu au luat consimţământul mamelor.
În fine, unde nu e lege, nu e. Dar morala biblică? 42.000.000 de litri de apă infestată au fost consumaţi. Care a fost efectul lor total? Cine să mai măsoare? Azi, guvernul Vietnamului ştie totul. Poate că are şi dimensiunile acestui holocaust. Iară noi, umaniştii, ce facem?
Păi, ce să facem? Să-i arătăm cu degetul pe americani ca pe nazişti, în numele moralei? Să vedem cine va arunca primul cu piatra.
Pe noi ne-au costat mineriadele iliesciene 6 ani de carantină politică la poarta Occidentului (poate că ăsta a fost şi scopul). Câţi ani de carantină (umană, înainte de orice, cum ar fi carantina unui lepros) ar merita o ţară care ar fi prinsă cu aşa o mâţă în sac? Oricâţi. Cu o condiţie, însă: să nu fie chiar ţara care se ocupă cu organizarea carantinei!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.