Războiul se poate termina, criza energiei va continua

După anunțul de pe 7 aprilie despre armistițiul de două săptămâni stabilit de SUA și Iran, bursele au crescut cu 6% în Japonia și 4% in Germania. În ziua următoare, prețul petrolului a scăzut sub 100 de dolari barilul. Dar petrolul rămâne mai scump cu aproape 50% față de nivelul înregistrat pe 27 februarie, în ajunul războiului.

Petroliere taxate de Iran în bitcoin

Potrivit președintelui Donald Trump, armistițiul presupune redeschiderea Strâmtorii Hormuz pentru traficul petrolier. Nu a fost așa. Pe 8 aprilie, Iranul a anunțat că oprește trecerea petrolierelor prin strâmtoare, ca reacție la continuarea loviturilor Israelului asupra Libanului, în războiul cu Hezbollah. Și nu a fost așa nici înainte de acest anunț al închiderii strâmtorii. Iranul a decis că petrolierele care trec prin strâmtoare trebuie să plătească o taxă de 1 dolar pe barilul de petrol transportat, scrie Financial Times. Asta ar însemna circa un milion de dolari pentru fiecare navă. Iranul solicită ca plata să se facă în bitcoin, într-un interval de doar câteva secunde de la primirea autorizației de trecere. Autorizația presupune comunicarea încărcăturii și potențiale controale iraniene. Teheranul susține că aceste controale sunt necesare pentru a împiedica transporturile de arme în Golf.

Intrarea în Golf este controlata de forțele din Iran

Chiar și în cazul în care guvernele, companiile petroliere, armatorii și companiile de asigurări ar fi de acord cu plata unor asemenea taxe, numărul navelor care ar trece prin strâmtoare nu ar putea fi mai mare de 15-20 pe zi. Procedura cere mult mai mult timp. Înaintea războiului, prin strâmtoare treceau în medie 130 de nave pe zi. ”Dacă vreun vas încearcă să treacă fără permisiune, ca fi distrus”, au comunicat autoritățile iraniene, potrivit unei înregistrări obținută de Financial Times.

Prin urmare, armistițiul la care s-a ajuns la finalul zilei de 7 aprilie nu a adus nicio schimbare pozitivă importantă pentru fluxul global de petrol. Președintele Donald Trump a precizat că armistisțiul depinde de acceptul Iranului de a deschide strâmtoarea ”complet și imediat”. Nu s-a întâmplat astfel, iar planul în zece puncte propus de Iran spre negociere cu SUA prevede ”un protocol pentru tranzitul sigur” prin strâmtoare, coordonat cu forțele armate iraniene.

A fost lovită și ruta alternativă a petrolului, spre Marea Roșie

Există versiuni publice și versiuni confidențiale ale planurilor americane și iraniene pentru negociere. Președintele Donald Trump a acuzat presa ”fake news” din SUA că prezintă ”acorduri, liste și scrisori” care nu au nimic a face cu negocierile cu Iranul. ”Există doar câteva puncte importante care sunt acceptabile pentru SUA și pe care le vom discuta în spatele ușilor închise în timpul negocierilor”, a spus Trump. Aceste precizări nu fac decât să accentueze incertitudinea pentru companiile petroliere și transportatori.

Pe deasupra, se adaugă și scepticismul președintelui parlamentului iranian legat de negocierile cu SUA. El a spus că armistițiul și negocierile anunțate sunt ”nerezonabile”. El a arătat că Israelul a încălcat deja mai multe puncte din planul iranian, inclusiv prin atacarea Libanului. ”Adânca neîncredere istorică pe care o avem față de SUA provine din încălcările lor repetate ale tuturor tipurilor de obligații – un tipar care, din păcate, s-a repetat din nou”, a scris el. Și Iranul a efectuat atacuri în prima zi a armistițiului. A fost lovită conducta Est-Vest din Arabia Saudită, care transportă petrol pe coasta Mării Roșii. Este una din cele două rută alternative (cu o capacitate redusa) de sa ocoli strâmtoarea Hormuz. Acum, criza aprovizionării cu petrol pare și mai gravă decât înaintea așa-zisului armistițiu.

Iranul se poate îmbogăți de pe urma crizei

Piețele contractelor futures pentru petrol arată că vor trece multe luni până ca prețul pe baril să revină la valorile de dinaintea războiului. Petrolul era cotat la circa 70 de dolari înaintea războiului, iar acum depășește 85 de dolari, în condițiile armistițiului. Poate rămâne astfel chiar și în cazul unei încetări a focului respectată și prelungită. În acest interval, Iranul pare să aibă un avantaj strategic, putând ține ostatică Strâmtoarea Hormuz. O face prin gestionarea ei pe criterii geopolitice (permițând doar tranzitul pentru statele ”prietene”) sau financiare (taxe pe încărcătura de petrol).

Un calcul făcut de banca JP Morgan arată ca, până la finalul anului, Iranul ar putea aduna 70-90 de miliarde de dolari din taxele de tranzit – dacă SUA vor permite acest lucru. Ar însemnă o creștere cu până la 20% a PIB-ului. La asta s-ar adăuga profitul din vânzarea fără sancțiuni (dacă SUA vor accepta acest punct din planul iranian) a petrolului iranian. În postarea prin care anunța armistițiul, președintele Donald Trump a scris că ”se vor face mulți bani în Orientul Mijlociu”. Acest lucru pare să fie valabil în primul rând pentru regimul iranian. Arsenalul de drone (mai ușor de produs) ar putea fi repede refăcut, spre deosebire de rachetele și interceptoarele americane și israeliene mult mai sofisticate.

Prețul petrolului depinde și de asiguratori, armatori și distrugerile din Golf

Nu doar prețul barilului a crescut în acest interval și amenință să rămână la niveluri mari. În timpul războiului din Golf, prețul asigurării încărcăturilor de petrol a crescut de patru ori. Mai mult, companiile de asigurări ezită să mai ofere polițe pentru petroliere, până la disiparea cetei războiului. Au explodat și prețurile cerute de companiile maritime care asigura transportul. Din nou, revenirea la prețurile de dinaintea războiului ar putea dura luni de zile. Iar la aceasta se adaugă daunele severe suferite de circa 40 de facilități petroliere și de gaze din Golf. Cele mai dificile reparații vor fi cele pentru gazele naturale lichefiate. Este motivul pentru ca prețul GNL va rămâne ridicat. Europa importă doar 8% din GNL din Qatar, însă prețul global crescut și urmează sezonul refacerii stocurilor pentru iarna viitoare.

Crizele economice nu se încheie odată cu cele militare

Acest al treilea război din Golf a durat mai puțin de șase săptămâni. Prețul petrolului nu a explodat. Nu a ajuns să se dubleze, așa cum indicau cele mai negre scenarii. Bursele au rezistat. Însă același lucru s-a întâmplat și în 1973, cu Războiul de Yom Kippur. Războiul a durat trei săptămâni, iar bursele au rezistat. Căderea a venit după încetarea focului. Atunci, armistițiul venit cu un embargo al OPEC impus țărilor care au ajutat Israelul în acel război. A durat circa jumătate de an și a cvadruplat prețul petrolului. Acum, în Golf avem de-a face cu un embargo nedeclarat impus de Iran. Cu cât negocierile cu SUA vor dura mai mult, cu atât economia globală va fi mai afectată.

Iar evoluțiile ce preced aceste negocieri care trebuie să înceapă pe 11 aprilie nu sunt încurajatoare. Armata israeliană bombardează în continuare Libanul, în războiul împotriva Hezbollah. Or, planul iranian de negociere prevede chiar la primul punct că încetarea focului trebuie să se aplice întregii ”axe de rezistență”. Apoi, președintele legislativului iranian spune că armistițiul și negocierile sunt ”nerezonabile”. Apoi, din delegația americană vor face parte Jared Kushner și Steve Wittkof, neagreați de Iran. Pilula este îndulcită de faptul că delegația ce va negocia la Islamabad este condusă de vicepreședintele JD Vance, acceptat de Teheran.