L-am auzit pe Băsescu spunând că nu înțelege de ce GRECO a putut considera în regulă că DNA avea un serviciu de investigare a magistraților, serviciu înființat printr-un simplu ordin de un șef al Direcției, iar acum consideră că înființarea prin lege a unei secții speciale cu atribute similare nu ar fi în regulă.
Aș înclina să-i acord fostului președinte prezumția de bună credință. Adică, el nu știe că liderii UE vor ca secția (serviciul) să se întoarcă la DNA pentru că vor, de fapt, ca procurorii noștri să-i poată controla pe judecătorii noștri. În acest caz (al bunei credințe), Băsescu nu-și dă seama că liderii UE consideră Secția actuală ca fiind lipsită de atributul său cel mai important: controlul de rea-credință asupra judecătorilor.
Eu pot analiza lucrurile așa, căci n-am ce pierde. Băse nu poate să-și ia această libertate, fiindcă, în fapt, e o porcărie ce vrea UE: să aibă în România, prin DNA, controlul asupra judecătorilor.
Iar Băsescu nu vrea să dezvăluie această porcărie. Ar avea multe de pierdut. De pildă, liniștea personală față de DNA.
Băsescu spune, în clar, că (secția) serviciul de investigare a corupției magistraților nu ar fi trebuit să existe, nici în forma sa de serviciu al DNA, nici în forma sa de secție a Parchetului General.
Aici are perfectă dreptate, dar nu e de bună-credință. De ce nu i-a cerut demisia fostei șefe a DNA atunci când ea a înființat acest potențial monstru?
Sub orice influență extrajuridică (politică ori nepolitică) ar cădea, secția actuală ar fi un monstru periculos.
Dar sub Băsescu, serviciul acela a fost un monstru periculos (3.000 de dosare întocmite magistraților!). Acolo a fost centrul putreziciunii morale a sistemului nostru judiciar. Un centru apărat prin MCV!
Poate că legea de înființare a Secției speciale ar fi trebuit să aibă în vedere doar acele 3.000 de dosare deja întocmite, noile eventuale dosare cu infracțiuni ale magistraților urmând să fie întocmite, după caz, de secțiile obișnuite ale Parchetului General (cu excepția DNA). Dar atunci infracțiunile de corupție ar fi fost cercetate în două regimuri administrative diferite, unul pentru politicieni, altul pentru magistrați.
Toate dilemele apar (și vor apărea) atâta vreme cât nivelul de încredere în Justiția noastră este foarte jos.
Acum, iată, un monstru judiciar a fost creat, la noi. Cum îl vom domestici, în condițiile în care UE știe ce monstru am avut (și îi convenea să-l avem), dar, iată, nu-i mai convine să-l avem, dat fiind că nu mai este sub controlul celor controlați de UE?
Ioan Buduca
Toti jurnalistii ii baga microfonu’n gat , lui Basescu , pana’n amigdale . Mai lasati-l in plata doamelor , cu pilula albastra cu tot ! I-o da pe veresie barna , Barna sau Borno !