Recrutorii

În 1984, recomandat de Octavian Paler lui Adrian Păunescu, Radu G. Țeposu a fost angajat la revista „Flacăra“. Revista îl trimitea prin toată țara. La Cluj, unde își făcuse studenția, a fost invitat la masă de părinții lui Emil Hurezeanu, fost coleg de facultate, aflat acum în condiția de transfug la Munchen, unde era angajat al „Europei Libere“. La „Flacăra“, redactor șef adjunct era Nicolae Arsenie, despre care toată redacția știa că este omul Securității. După vizita la părinții lui Hurezeanu, Țepi (așa era alintat de prieteni) a fost chemat de Arsenie în biroul său și prelucrat: se știe că ai fost acolo, poți să mai mergi, ba chiar ești rugat să o mai faci, dar trebuie să semnezi un angajament de colaborare cu Securitatea și să ții legătura cu familia Hurezeanu sub controlul unui ofițer. Altminteri, dacă refuzi, voi fi obligat să-ți fac zile fripte aici, la „Flacăra“.

Radu G. Țeposu mi-a povestit, după 1990, că s-a dus la Octavian Paler, care îl prețuia pentru cronicile sale literare, și i-a povestit toată tărășenia. Paler a vorbit cu Păunescu și presiunile lui Nicolae Arsenie au încetat. Păunescu a știut ce să facă: „Măi, colonele, Tovarășul a hotărât că voi nu mai aveți voie să recrutați membri de partid decât cu acordul secretarului organizației de bază. Ai luat tu acest acord de la secretarul organizației de bază al revistei? N-ai luat. Acum, ți-ai futut norocu’ cu Țepi. I-am spus lui Pătrașcu că dacă-ți dă acest acord îl dau afară de la revistă“.

În 2018, un cercetător al CNSAS, Mădălin Hodor, a primit de la SIE o listă cu persoane care în 1985 erau luate în vizor de DIE (așa se chema pe atunci acest serviciu) spre a fi recrutate și a făcut-o publică în revista „22“, un fel de „Era Socialistă“ de azi. Las’ că Hodor încalcă legea de funcționare a CNSAS, care nu mai are niciun drept să pronunțe sentințe de colaborare cu Securitatea dacă instanțele judecătorești nu le-au pronunțat deja, dar mă întreb ce au păzit cerberii de la GDS când au lăsat să se scurgă spre public o atât de clară încălcare a legii…

La fel ca la „Scînteia“, pe vremuri, o dăm dracului de lege dacă interesele partidului o cer?!? În fondul mai murdar al incidentului, revista „22“ se face părtașă la tentativa de linșare publică a istoricului Ioan Aurel Pop, recent ales președinte al Academiei Române, aflat și el în vizorul unui recrutor în 1985, și prezent, acum, pe lista lu Honor.

Să ne imaginăm, mai mult decât realist, că DIE mai are o listă cu încercări de recrutare ale DIE. Acolo apar Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu și alți vizitatori ai lui Noica, suspectat de DIE că are legături cu MI6. Lista se află la mine. Dacă GDS este interesat să o publice, să mă sune ca să nu o dau spre publicare unei publicații mai puțin… murdare.

În rest, numai de bine… ­Revista „22“ îl consideră pe noul președinte al Academiei un pic prea naționalist. Ce mai contează armele cu care va fi combătut? ­Curate? Murdare? Exact la fel ­procedează și DNA în jocul anticorupției și iată, se ­bucură de toată susținerea GDS. Va mai trece multă apă pe canalul Dâmbovița până ce urmașii mentalităților de la „Scînteia“ vor învăța să joace ca niște gentelmeni.

Tot acest scandal cu lista celor 200 pleacă de la omiterea cu rea credință a unor clarificări ce ar fi trebuit să fie făcute de Hodor odată cu publicarea listei:

–  DIE îi numește în 1985 pe cei 200 „colaboratori“, dar, desigur, nu o face în sensul unei legi care va fi dată în viitor, și anume legea de funcționare a CNSAS;

–  colaborator, în sensul DIE, am putut fi și eu, fără să știu, pentru că într-o perioadă de dinainte de 1989 mă vedeam, la București, cu Mihai Hurezeanu, fratele lui Emil, după care un coleg de redacție, apropiat al DIE, mă trăgea de limbă despre aceste întâlniri;

–  dacă acele întâlniri ar fi fost cu adevărat de mare interes pentru Unitatea Antiemigrație a DIE, s-ar fi trecut la etapa unor încercări de recrutare a mea, cum a pățit Radu G. Țeposu, dar se pare că întâlnirile mele n-au fost de mare interes, ori am avut și eu o „pilă“ de talia lui Păunescu…

Ambiguitatea indusă de cuvântul „colaborator“ trebuia clarificată. Nefăcând-o decât într-o intervenție ulterioară, Hodor și revista „22“ se fac vinovați de manipularea cu rea credință a opiniei publice și distribuirea cu intenție a unor informații false, bașca încălcările unor prevederi din Legea de funcționare a CNSAS, care au fost deja identificate de colegii lui Hodor.

Niciodată revista „22“ n-a stat bine cu pregătirea juridică a jurnaliștilor săi, dar acum au dat-o în bară în cel mai clar stil stalinist, ajutată de contextul de descadență culturală cumplită în care ne aflăm. Un text din care unii pot să creadă că sinonimia colaborare-cooperare nu există, sau că sensul colaborării cu Securitatea adoptat după 1990 este sinonim cu sensul colaborării cu Securitatea înainte de 1990 sau că salariul este totuna cu venitul ș.a.m.d.

O decadență la care cu toții contribuim, măcar prin pasivitate, mai ales azi, când ne batem joc de sintagma juridică „crime împotriva umanității“.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.