De Ziua Europei, Politico.eu scrie despre Vladimir Putin și Ziua Victoriei de la Moscova. Euobserver și-a luat liber, iar site-ul este dominat de un comentariu despre cum Ziua Europei ar trebui să aducă aminte de importanța ONG-urilor. Poate că niciodată Ziua Europei nu a trecut atât de puțin observată. În umbra războiului din Ucraina și într-o Europă nerevenită din amețeala măsurilor anti-pandemie, Ziua Europei din 2022 și încheierea Conferinței privind Viitorul Europei seamănă cu recensământul din Romania – mai nimeni nu știe despre ce este vorba, însă sunt procese ce vor lăsa loc de interpretări cu impact politic major.
Pe 9 mai s-a încheiat Conferința privind Viitorul Europei, un eveniment care a fost lăsat de comunicatorii UE strict la nivelul detaliilor tehnice greu digerabile și al limbajului de lemn de la Bruxelles, un nivel la care sunt lăsate, de regula, evenimentele ce pot avea impact important asupra Europei.
De pe site-ul Euractiv aflăm că s-a încheiat oficial aceasta conferință, începută cu exact un an în urmă. La ceremonie au participat președintele Emmanuel Macron, a cărui țară asigură acum președinția Consiliului UE, Guy Verhofstadt, copreședinte al Conferinței, președinta Comisiei Europene și președinta Parlamentului European. Conferința a produs 300 de propuneri pentru atingerea a 49 de obiective în următoarele domenii: schimbări climatice, sănătate, economie, justiție socială, democrație, transformare digitală, educație, migrație. Cine sunt cei care au făcut propunerile? Sunt 800 de cetățeni europeni selectați, plus 40.000 de propuneri făcute pe platforma creată pentru această dezbatere paneuropeană. Este de notat că Grupul Conservatorilor și Reformiștilor din Parlamentul European s-a retras din aceste dezbateri, ca formă de protest împotriva modului în care au fost selectați participanții la conferință.
Federalistul Guy Verhofstadt a spus că ”propunerile cetățenilor vor stabili direcția schimbărilor din anii și deceniile ce vor veni, către o UE mai integrată, mai democratică și capabilă să acționeze mai repede în fața provocărilor”. Dar ce propun ”cetățenii europeni”? Propun o infrastructură „mai verde”, promovarea ”dietei bazate pe plante”, un standard minim pentru sănătate în întreaga UE, drept de vot începând de la 16 ani. Cei 800 de „neo-experți” au mai propus schimbarea denumirii instituțiilor UE, pentru ca simplii cetățeni și chiar liderii să facă diferența între Consiliul European, Consiliul UE și Consiliul Europei.
Sunt însă și propuneri mult mai îndrăznețe și care ar avea un impact mult mai mare in UE. Spre exemplu, s-a propus eliminarea criteriului unanimității pentru toate deciziile luate la nivel UE (inclusiv politica externă, taxe), cu excepția extinderii UE. Conferința a mai propus ca Parlamentul European să aibă drept de inițiativă legislativă și să aibă și competențe bugetare.
Ce șanse sunt ca aceste propuneri să devină lege în UE? Președintele Franței a spus că unele ”pot fi implementate imediat, însă altele necesită efort”. Efortul la care se referă Emmanuel Macron este modificarea Tratatului UE. Diavolul se ascunde în detalii, iar detaliile permit impunerea reformelor politice la nivelul UE nu prin modificarea tratatelor, ci prin constrângerea guvernelor naționale cu ajutorul mecanismului statului de drept. ”De aceea, nu este sigur că UE va încerca să ajungă la unanimitate pentru a schimba tratatul pentru ca UE să devină o uniune politică democratică”, scrie Eurointelligence.
Criza pandemiei, înlocuită imediat de criza războiului din Ucraina creează un cadru propice pentru schimbări nedemocratice în UE. Crizele trecute (cea a datoriilor din zona euro și precedentele spaime generate de șantajul energetic al Rusiei) au arată cum masuri botezate la Bruxelles drept ”temporare” sau ”de urgență” ajung să se permanentizeze și să erodeze ce a mai rămas din suveranitatea statelor membre la nivel fiscal, militar și al politicii de securitate. În acest fel s-a format ceea ce economistul polonez Matthew Olex-Szczytowsk numea ”imperiul secret al UE”. Sociologul german Wolfgang Streeck vorbea de-a dreptul despre UE ca ”imperiu liberal”, un bloc structurat ierarhic, cu o periferie și un centru în care se află Germania, în calitate de ”hegemon binevoitor” care spune oficial că nu face decât să răspândească valori și virtuți morale, de dragul umanității. În cazul UE, ”valorile” care legitimează imperiul sunt democrația liberală, regimul constituțional și libertatea individuală. Din nou, detaliile contează cel mai mult, pentru că hegemonul este cel care decide care este înțelesul profund al ”valorilor”, iar modul în care ele se aplică depinde de cum dorește hegemonul să-și exercite patronajul asupra statelor de la periferie. Streeck mai spunea că este esențială menținerea asimetriilor din acest bloc imperial, iar pentru asta este necesar ca statele de la periferie sa fie conduse de elite care se ghidează după modelul de la centru. Șocul războiului din Ucraina a făcut ca Germania, hegemonul European, să fie adus la picior de Statele Unite, parca pentru a fi în noul război rece ceea ce a fost pe tot parcursul precedentului război rece – un „pitic politic”.
În concluzie, un conclav de cetățeni selectați aleator în plină criză a început o dezbatere ce a trecut pe sub radarul presei și cetățenilor UE speriați de inflația ce a urmat pandemiei, iar, de Ziua Europei, prezintă propunerile într-o aceeași lipsă de vizibilitate, din cauza războiului din Europa. Dintre aceste propuneri, niște eurocrați nealeși le pot selecta pe acelea care le pot consolida puterea (eliminarea unanimității în deciziile UE, chiar și dreptul de vot începând de la 16 ani) și pot elimina deranjanta transformare a ”cimitirului de elefanți politici” care este Parlamentul European în singura instituție democratică reală a UE. Ulterior, ”reformele” pot fi impuse prin mecanisme constrângătoare – mecanismul statului de drept.
”Astăzi, la Moscova, are loc o paradă, un delir cu arme și tancuri. Aici, la Starsbourg, este un festival al cetățenilor și cetățenelor, împreună cu liderii UE, pentru a ne demonstra încrederea într-un proiect pașnic”, a spus Verhofstadt, pe 9 mai. Și ar avea dreptate, dacă ultimii ani din istoria UE ne-ar fi arătat doar fața pașnică, democratică, prosperă a acestui proiect, nu și latura sa imperială.
Pe 4 mai, Gazeta Polska scria următoarele: ”Una dintre amăgirile din dezbaterea publică de azi este dihotomia ”pro-european” – ”pro-Kremlin”. În realitatea, poziția extremă pro-Bruxelles, pro-integrare, poate fi lesne combinată cu poziția pro-rusă. Viziunea UE despre relația dintre prerogativele instituțiilor europene și suveranitatea statelor membre și bagajul ideologic asociat cu termenul ”pro-european” sunt în favoarea Moscovei. Astăzi, problema este reprezentată nu numai de extremiștii care susțin Rusia, ci și de eurocrații plini de clișee despre valorile europene, care, fără să-și de a seama, fac același lucru. Ultimii sunt și mai periculoși, pentru că sunt mult mai puternici acum”.
Atamild, prizezi prea mult Hantena 3? Ce zici de conforbirile intre soldatii rusi, interceptate de ucrani??Netkiks sau ce?? Pt refugiatii ucrani, se plateste mai mult decat pt pensionarii romani.Bani de la noi, UE ne da …rima.Si copiii ucrani tupeisti, ca tatucul lorJelenski, cer invatamamt in limba ucrana, desi romanii/ moldovenii din Nazcraina nu au dreptul la limba materna.Dar ce, engleza, franceza, germana, limbi europene, pt cate avem profesori, le put , sau sunt prea grele??Mu.ieti îs posmagii?? A la guerrecomme a la guerre, zici bodagproste.Chiar, nu am auzit odata SLAVA ROMANIA! Ce e mai rau de la rusi, la ucrani s a acumulat, precum jegul la marginea lighenului.Ucraina= tara de la margine.