Regalul seniorilor şi al juniorilor muzicii uşoare româneşti

de Lucian Gheorghiu şi Cristian Oprea

 

Gala Muzicii Uşoare Româneşti. Cu un regal al sonorităţilor componistice din domeniul atât de popular al muzicii uşoare autohtone a sărbătorit Festivalul de la Mamaia împlinirea a 40 de ani de la prima ediţie. A fost o ediţie a generozităţii, în care monştri sacri ai acestui stil interpretativ – cântăreţi şi compozitori – inconfundabili, unici, dar nu de neegalat, i-au adus cu ei pe scenă, acordându-le girul lor, pe cei din generaţia tânără. Aşa a fost de exemplu duoul Mirabela Dauer şi Raoul. Seara de creaţie şi de interpretare a dezvăluit talente tinere deja consacrate sau altele care sunt pe cale să se afirme. Și au sunat bine cei mai mulţi. Mamaia 2010 a fost aproape o misiune imposibilă, din pricina crizei economico-financiare, dar care a devenit posibilă graţie eforturilor depuse de Consiliul Judeţean Constanţa şi de Cristian Zgabercea.

Lecţia de artist. Sau lecţia de interpretare. Aceasta a fost doamna Mihaela Mihai. Care a revenit pe scena de la Mamaia interpretând piesa domnului Marcel Dragomir, „O viaţă de artist”. Cu zâmbetul său şic, inconfundabil, franţuzesc, cu gesturi expresive şi cu vocea sa unică, Mihaela Mihai nu doar a interpretat o melodie, dar a ţinut un curs de master, de trei minute, de interpretare, de ceea ce trebuie să fie un artist pe o scenă, în faţa publicului. „E prea târziu să dăm timpul înapoi”, spune cu luciditate cântecul lui Marcel Dragomir, pe versurile lui Eugen Dumitru, cântec al cărui fior a fost transmis cu gentileţea-i recunoscută de Mihaela Mihai.

Juniorii de la „creaţie” promit

În acest an, majoritatea pieselor de la secţiunea Creaţie au fost interpretate de juniori. Unii dintre ei chiar promit. Un exemplu, trupa Incognito, care a interpretat piesa „Noi doi” a lui David Ioan Todoran. Dinamici, expresivi, cu voci bine lucrate, cei de la Incognito au făcut ca piesa să aibă şanse de fi măcar în finală.

O notă aparte a fost dată de piesa lui Adrian Cristescu, „Fără cuvinte”, pe care a şi interpretat-o pe scenă alături de Emilia Muşală. Cu o ţinută nu doar vocală de bună calitate, dar şi cu una scenică – ţinuta vestimentară fiindu-le asigurată de Adina Buzatu şi de Cătălin Botezatu -, duoul a surprins publicul în mod plăcut. Exigent, dar generos, maestrul Horia Moculescu, deşi era în rolul de prezentator, a exclamat la finalul prestaţiei scenice a celor doi, „Bravo!”. E ceva dacă un scrupulos precum domnul Moculescu aduce şi laude.

Generozitatea unui senior

Gestul domnului Horia Moculescu este cu atât mai de apreciat cu cât este el însuşi competitor la secţiunea creaţie. Cântecul compus de el, „Vreau”, pe versurile Roxanei Popescu, a fost interpretat de deja consacratul Alin Ignat, unul dintre juniorii care au bătut cu tenacitate la porţile secţiunii de interpretare a Festivalului de la Mamaia până când, anul trecut, a obţinut locul al doilea.

Artiştii

A urmat Regalul Magic al câtorva dintre inconfundabilele melodii care au scris istoria de 40 de ani a Festivalului Mamaia. A fost o seară a Ever Green-urilor româneşti. Au putut fi reauzite piese de forţă compuse de Florin Bogardo, Vasile Veselovschi sau Horia Moculescu. Au putut fi reauzite pe scena care, unora dintre ele, le-a fost punte de lansare, piese precum „De-ai fi tu salcie la mal”, „Să nu uităm nici când să iubim trandafirii”, „Hei soare, soare de mare”, „Al naibii dor m-a pus şi el pe foc” şi atâtea altele.

Mihaela Mihai, revenire după 35 de ani la „Mamaia” Lecţia de interpretare pentru aspiranţii la gloria muzicală ediţia cu numărul 40 a Festivalului naţional de muzică uşoară de la Mamaia a consemnat revenirea oficială – în concursul de creaţie – a vedetei anilor ’70 Mihaela Mihai.

Mihaela Mihai – hituri lansate la Mamaia: „Salcia” şi „Hei, mare”. A plecat din ţară în 1978. A participat la Mamaia prima oară în 1967.

„Interpretarea”, sub nivelul ultimilor doi ani

Nu se poate spune despre concurenţii de la secţiunea de interpretare că au rupt gura târgului. Nici nu se aştepta nimeni la altceva. Aceasta pentru că din motive de criză s-a renunţat la sistemul de preselecţie din ultimii doi ani. Reamintim, responsabilii muzicali ai festivalului au preluat în 2008 o propunere a „Cotidianului”, organizând cinci preselecţii zonale – în fapt cinci minisfestivaluri regionale – cu trei luni înainte de finală, trierea concurenţilor fiind făcută la sânge. Acum s-a revenit la vechea formă de selecţie, cu o singură trecere în revistă (la Bucureşti) a celor care s-au înscris iniţial în concurs.

Organizatorii intenţionează ca la ediţia viitoare să reia preselecţia zonală în cazul în care „vor veni vremuri financiare mai bune”. Nici secţiunea Creaţie nu s-a ridicat la nivelul aşteptărilor, dar de mai bine de 10 ani, compoziţiile în „primă audiţie” sunt „oaia neagră” a manifestării.

Un pas mic spre Sanremo

Despre organizarea festivalului, pe ansamblu se poate spune că deţinătorul licenţei – Consiliul Judeţean Constanţa – şi-a făcut treaba. Indiferent de cât de simpatizat sau înjurat este pe linie politică Nicuşor Constantinescu, preşedintele CJC, pe linie de festival nu i se poate reproşa nimic. Iar faptul că cei de la Constanţa s-au dat peste cap pentru ca festivalul să se desfăşoare – pe 1 iulie se ştia că nu vom avea „Mamaia 2010″ – reprezintă o bilă albă. După ce în urmă cu cinci ani au reintrodus acompaniamentul orchestral la secţiunea interpretare şi au interzis play-back-ul la secţiunea Creaţie, acum organizatorii au mers pe o scenografie apropiată de festivalul de la Sanremo, iar prezentarea are şi ea ceva din parfumul „clasicului” din Italia. 

După ani de zile în care nefericiţi cititori de prompter sau pierduţi prin lumea artistică au fost aduşi pe post de prezentatori, organizatorii şi-au mai spălat din păcate. Cel puţin prin cuplul fericit ales alcătuit din Alexandra Velniciuc şi Aurelian Temişan, cărora li s-a alăturat din când în când Horia Moculescu. Cu scenarii de prezentare scrise de Răzvan Tucaliuc.

Cu un Horia Moculescu pe post de Pippo Baudo (prezentator de peste 30 de ani la Sanremo), şi cu un Aurelian Temişan şi o Alexandra Velniciuc foarte degajaţi, se poate spune că în 2010 avem cea mai bună prezentare – în fapt un mic show între intrările în scenă ale concurenţilor – din ultimii 10 ani. Lucru confirmat şi de modul în care cei trei au reuşit să transforme un incident – la premierea veteranilor festivalului, Mihaela Mihai a tras o căzătură zdravănă, alunecând la intrarea în scenă – în ceva firesc şi amuzant.

RRA transmite în direct ultimele două seri de festival

Paradoxal, deşi Moculescu şi Velniciuc ţin de TVR, postul public a renunţat să transmită festivalul. Oficial, din raţiuni financiare. Totuşi, postul public de televiziune ar fi putut apela la posturile locale de televiziune şi ar fi putut prelua prin intermediul acestora transmisia, fără să mai fie nevoie de trimiterea la Mamaia a unei numeroase echipe şi a echipamentului propriu. Se pare însă că exceptând raţiunile de ordin financiar, au contat şi unele aspecte de natură politică. Drept urmare, foarte, foarte puţini români pot urmări festivalul, doar două televiziuni cu rating mic şi una locală transmiţând de la Soveja. O notă pentru postul public de radio, care transmite în direct semifinalele de sâmbătă şi gala laureaţilor de duminică.

Turiştii lui Udrea se înghesuie la şuşe

Pentru al doilea an consecutiv, festivalul se desfăşoară la 2 km de Mamaia, la Teatrul de vară Soveja. Schimbarea locaţiei tradiţionale se datorează presiunii impresarilor de şuşe – spectacole itinerante pe litoral cu un program în care alături de manelişti se mai regăsesc pe afiş şi ceva interpreţi de muzică dance şi populară – care au ţinut morţiş la scena amfiteatrului din staţiune. Orice rău e spre bine spune un vechi proverb românesc. În staţiune exista riscul să rămână locuri goale la primele două seri ale festivalului, în schimb, la Soveja (aici Teatrul de vară are o capacitate dublă faţă de amfiteatrul din Mamaia), numărul de spectatori a fost mult mai mare, este adevărat, cei mai mulţi fiind constănţeni. Chiar dacă şi la Soveja au mai rămas joi şi vineri seara ceva locuri libere, asistenţa la festival a fost dublă faţă de cea de la şuşele din Mamaia.

Note proaste şi corigenţe de un minut

Generoşi, organizatorii au fost de acord ca orice televiziune să preia gratuit semnalul în vederea retransmisiei. Din raţiuni ce ţin de bugetele reduse ca urmare a crizei economice, TVR nu a mai deplasat care de transmisie cu echipele de producţie aferente, anul acesta, la Mamaia, deşi era ediţia cu numărul 40. Dacă generozitatea organizatorilor rămâne valabilă, ar fi util pentru menirea sa de televiziune naţională publică să i se permită TVR retransmiterea înregistrării celei de-a 40 ediţii a Festivalului de la Mamaia. Seara magică de vineri ar fi păcat să nu fie văzută şi în ultimul cătun.

Nu de alta, dar deşi spre cinstea lor au deplasat echipe tehnice pentru preluarea festivalui, Naţional TV şi TV Neptun au avut corigenţe la transmisie. Naţional TV a „tăiat” emisia exact când Stela Enache interpreta uluitoarea piesă a regretatului Florin Bogardo, „Trandafirii”, pentru reclama la apa gazoasă a patronilor postului.

TV Neptun a întrerupt şi el emisia la recitalul lui Adrian Romescu, în momentul în care începea duoul cu talentaţii solişti ai primei trupe de pop opera din România, DISTINTO.

În această seară susţin recitaluri câştigătorii de trofee ale Festivalului de Muzică Uşoară „Mamaia” după 1990: Carmen Tandafir, Gabriel Cotabiţă, Adrian Daminescu, Aurelian Temişan, Provincialii, Lucia Dumitrescu, Natalia Barbu, Mihaela Dănăilă, Irina Pop.

Cristina Vasiu – „De-ar fi să vii”, Mamaia 2010

Recomanda
Cristian Oprea 843 Articole
Author

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.