Un avocat mărunt de Bacău, pripăşit prin Târgul Ieşilor, acuzat de nenumărate isprăvi şi fărădelegi, de şmenuri şi de învârteli, a spus vineri după-amiază, după ce a aflat de condamnarea sa în prima instanţă la 5 ani de detenţie, un lucru demn de pus sub lupă.
– Parcă am fi în Burkina Faso!
Dacă un membru al Guvernului României, vicepreşedinte al unui partid de guvernământ, face o asemenea afirmaţie, lucrurile spun mai multe decât în cazul unei afirmaţii similare rostite într-o cârciumă de doi şoferi de tir. Nu de alta, dar, în ţara noastră, de multe ori se petrec lucruri asemeni celor din Burkina Faso (chiar şi în materie de oameni săraci, Burkina Faso fiind una dintre ţările sărace ale lumii). Sau chiar mai rele! Uneori, regulile democratice sunt interpretate la Bucureşti cam în stilul gândirii mahalalei de la Ouagadougou. Pe la noi ca pe la noi, pe la ei ca pe la ei! Cum însă un demnitar român (e drept, şcolit la foc mic, cu o studenţie prelungită prin Iaşi, bazată pe comerţuri prin cămine şi mai puţin pe studii sârguincioase!) face o asemenea comparaţie, înseamnă că la Bucureşti, prin guvernul unei ţări europene, a ajuns mai degrabă un interlop cu un comportament demn de mahalalele Bacăului decât educat în buna cuviinţă a unui demnitar european.
Oricum, Relu Fenechiu a deschis posibilitatea ca într-o bună zi în care, în Burkina Faso, un apropiat al Guvernului va vinde unei comunități un generator electric uzat la un preț umflat, să spună în fața celorlalți – Nu faceți golăniile pe care le fac miniștri din România!
Ce a vrut să spună Fenechiu, cu a sa înţelepciune rănită în aripă de condamnarea în prima instanţă, abia anunţată? Că el este un ministru modern şi de succes (bietul Mihai Voicu, lipsit de cuvinte, tocmai ne-a anunţat asta!?), dar ţara nu-l merită! Se chinuie încă pe la genunchiul broaştei!
Incultura, şmecheria şi tupeul avocatului din Bacău şi pripăşit prin Iaşi îi joacă însă nenumărate feste pe minut. Trimiterea la fosta Voltă Superioară ne arată că lunecosul comersant de blugi şi transformatoare electrice, om de bază al PNL-ului (desigur, ideologic mai puţin, probabil mai vârtos pe bază de mălai), nu avea de unde să ştie că Burkina Faso se traduce prin ţara Oamenilor Onorabili. Ceea ce el, de multă vreme, nu prea mai este! Nici onorabil şi nici de succes (deşi se zice că a strâns un purcoi de bani)! Căci desemnarea firmei lui Gruia şi Didilă din Toflea (jud. Galaţi), adică Grampet, drept câştigătoare a licitaţiei de cumpărare a CFR Marfă numai suuces nu se poate numi decât la Tecuci. Seamănă mai devreme cu o mânărie, genul afacerilor din căminele studenţeşti (din vremea studenţiei) sau cu fier (de pe vremea Guvernului Văcăroiu).
Tot Relu Fenechiu, cu aerul său de suficienţă, cu nasul în vânt şi cu gura de om vicios trăncănind fără cap, a mai spus că de acum încolo se ocupă el de proces. Până acum s-a dedicat ţării şi nu l-a luat în serios! Şi ne va arăta el acte care să probeze nevinovăţia! Două fraze, trei prostii! În primul rând, nu se poate să afirmi că n-ai luat în serios un proces în care l-ai angajat ca avocat pe profesorul Gheorghiţă Mateuţ, între cei mai scumpi oameni de bară din România (preferatul snobilor înghesuiţi de instanţe!).
Adică Relu Fenechiu plăteşte nişte zeci de mii de euro (dacă nu sute) pentru a fi apărat de profesorul Gheorghiţă Mateuţ şi zice că ”n-a luat procesul în serios”? Că dacă al nostru ministru buget îşi încălzea niţel tărtăcuţa, îşi muşca buzele şi îşi încorda mai tare nasul, sigur găsea o soluţie care să-i îndrepte pe judecători spre altă sentinţă. Adică la banii aceştia (cât practică, de regulă, profesorul), notorietatea acestuia, gravitatea situaţiei pentru un demnitar, consecinţele păguboase în planul imaginii pentru viaţa politică din România n-au însemnat totuşi mare lucru! Să vedeţi când s-o screme Fenechiu ce dreptate o să iasă! Toate acestea sunt doar nişte mărunţişuri pe care înţeleptul liberal împopoţonat politic la Iaşi le va lua în serios abia la recurs. Ce zici tu, Relu? Poate la Bolta Rece, când îi găsi loc liber! (că de azi încolo, cine ştie dacă îţi mai rezervă! Riscă şi ei nişte pagube de imagine!).
Omul acesta este fie un mediocru de băune, fie un impostor de doi lei care s-a prostit instantaneu când a aflat că e condamnat. Tipul omului care credea că le descurcă pe toate, Fenechiu s-a trezit lovit de trenul justiţiei. Şi s-a trezit îngăimând propoziţii, ca un sărac cu duhul care a dat în bâlbâială!
Abia acum se vede ce încropeală de gândire, experienţă şi civism a ajuns în conducerea liberalilor şi în Guvernul Victor Ponta.
De fapt, condamnarea lui Fenechiu l-a făcut şi pe Victor Ponta să dea în bâlbâială. Prima lui reacţie a fost una asemănătoare.
– „Eu…eu…eu de mult am…!” Aţi zis pe dracu’, domnule prim-ministru! Aţi încropit o echipă de guvernare din care mulţi aveau antecedente sau probleme de gândire şi de profesionalism. Se vede mai rău, dar şi mai clar pe zi ce trece! Oricât i-aţi număra pe Mang, pe Fenechiu, pe nu mai ştiu care, pierduţi pe drum, trebuie să vă adăugaţi pe lista împuşcaţilor în aripă. Cu plagiatul tezei de doctorat (pe care o socotiţi doar o cicatrice, nu o problemă reală!?) nu aveţi alternativă.
Condamnarea în primă instanţă a ministrului Relu Fenechiu reprezintă o enormă bilă neagră pentru USL, pentru Victor Ponta şi pentru Crin Antonescu. Liberalii se descalifică pentru că au vrut să facă dintr-un şmecher de provincie un cal de cursă lungă în politica românească. Sau un colector de geniu al fondurilor de la Ministerul Transporturilor! De altfel, soluţia Fenechiu la Transporturi nu este cu nimic mai bună decât cea cu Chiţoiu la Finanţe, cu Varujan la Economie sau cu Dan Ruşanu la Autoritatea pentru Supraveghere Fiscală. Improvizaţii, oamenii fără anvergură şi posesorii de soluţii bune de Piaţa Matache nu scot România din criză, oricât s-ar opinti.
Victor Ponta şi guvernul său suferă acum o depunctare. Premierul care se consideră minune s-a încăpăţânat să doarmă prin televiziuni şi să vorbească în numele tuturor, fără a-şi pregăti o echipă. Când a încercat să şi-o formeze, a improvizat până la ridicol, poticnindu-se inadmisibil. În plus, a mers pe varianta că el este cel chemat să producă o schimbare de generaţie în guvernare, o infuzie de tineri, fără să-şi dea seama că nu are nici oamenii, nici capacitatea necesară. Cu înaintaşii marilor jongleuri ai tranziţiei nu se poate ajunge nicăieri. Din păcate, doar cu energia şi ambiţia premierului nu putem schimba lucrurile. Victor Ponta l-a scos pe Popoviciu şi a adus alţi popovici şi pe Elena Udrea a schimbat-o cu alte Nutzi!
Condamnarea în primă instanţă a unui şmecher din politica românească pune tuturor partidelor o uriaşă problemă de credibilitate şi de onorabilitate.
A considera că nu înseamnă mare lucru şi că nu o să se întâmple nimic din moment ce nu se se conturează o alternativă este, după părerea mea, o altă mare prostie!
