Repatrierile din Golf stârnesc controverse pretutindeni

Avioane private, sute de mii de dolari zborul, mașină cu șofer și ore întregi de așteptare al trecerea frontierei în Oman. Acesta este cazul turiștilor foarte bogați și al expaților care au plecat din regiunea Golfului după începerea războiului din Iran. Zborurile pe distanțe scurte, până la Istanbul și Cairo sau în Maldive, au ajuns să coste până la 200.000 de dolari. Zborurile spre Europa depășesc această sumă.

Pentru cetățenii obișnuiți, repatrierea este mai dificilă. Primii britanicii repatriați vorbesc despre scene urâte pentru îmbarcarea în primul zbor. Alți europeni se plâng de prețul mare cerut de companiile aeriene. Iar în țările lor nu au parte de compasiune – sunt văzuți ca oamenii cu bani (fie rezidenți în țările Golfului, fie turiști în Golf sau în Asia, aflați în tranzit în EAU) pentru repatrierea cărora statul nu ar trebui să cheltuiască banul public.

Irlandezii au plătit de două ori mai mult decât britanicii

Costul zborului de repatriere plătit de primii irlandezi care au plecat din Orientul Mijlociu este de peste 800 de euro. Aproape dublu față de cât au plătit cetățenii britanici repatriați. 300 de irlandezi au revenit acasă cu un zbor al companiei Emirates. Ministrul irlandez pentru Diaspora apăra decizia de a taxa aceasta repatriere. ”Este același lucru ca și la evacuările din timpul pandemiei. Copiii nu au plătit”.

Situația este totuși mai bună decât în cazul Australiei. Irlandezii au plătit mai mult, dar au ajuns acasă. În schimb, zborurile de repatriere din Dubai spre Australia sunt pe jumătate goale. Guvernul a promis că va negocia cu companiile aeriene pentru a aduce cetățenii înapoi acasă. Ministrul de Externe australian, Penny Wong, are o nemulțumire: ”Este dezamăgitor. Companiile au spus că se vor asigura că toate locurile sunt ocupate”. Guvernul australian a luat decizia de a trimite avioane militare de transport în Orientul Mijlociu. Dar a fost criticat pentru că a luat această măsură cu întârziere.

Contract suspect pentru repatrierile în Slovenia

În Slovenia, repatrierea cetățenilor a venit cu un scandal cu iz de corupție. Iar asta când alegerile de pe 22 martie bat la ușă, iar populiștii fostului premier Janez Jansa sunt favoriți. Guvernul este criticat pentru ca a încheiat un contract compania iordaniană Jordan Aviation, în valoare de 1,5 milioane de euro. Cu 700 de cetățeni care au cerut repatrierea (și o mie de cetățeni care se află în regiune) și o capacitate de 145 de pasageri pentru un zbor, se estimează că vor fi necesare cel puțin patru zboruri Lujbljana – Muscat. Asta în condițiile în care cehii de al Smartwings ar fi cerut 145.000 de euro/zbor. În plus, Jordan Aviation a fost intrerzisă până de curând în UE, din cauza deficiențelor de securitate.

Tratament preferențial pentru companiile din Emirate?

Repatrierea germanilor din țările din Golf a început bine, cu relativ multe avioane. Însă sunt nu mai puțin de 30.000 de cetățeni aflați acolo, potrivit asociației operatorilor de turism din Germania. Frankfurter Allgemeine Zeitung rezumă astfel situația: sunt suficiente avioane disponibile pentru a asigura repatrierea în toate colțurile lumii, însă nu există autorizație pentru intrarea în spațiul aerian al EAU, nu există asigurare pentru avioane și nici răspundere din partea EAU. În culise se vorbește că companii din regiune, precum Emirates, sunt avantajate, au parte de escortă militară. Manageri din industria turismului din Germania au arătat că există mari deficiențe de comunicare – cel puțin un zbor a decolat din Oman (care a devenit centrul repatrierilor) pe jumătate gol; autocarele cu pasagerii lipsă așteptau să treacă frontiera în Oman.

Belgia: dacă repatrierile ar fi un drept, mulți ar alege destinații riscate

Guvernul belgian a încercat repatrierea cetățenilor cu ajutorul unor zboruri comerciale. Nu a reușit. Au fost trimise două aeronave militare. Îi preiau pe belgieni din Oman, îi transportă în Egipt, iar de aici sunt transportați în Belgia cu un alt avion militar. A fost abandonată și varianta unor zboruri comerciale Paris-Belgia. Însă costul transportului va fi plătit de belgienii repatriați. Este mai redus decât în cazul zborurilor comerciale, însă se ridică la multe sute de euro, inclusive transportul terestru din EAU până în Oman.

Repatrierea nu este un drept, ci o măsură excepțională în caz de urgență absolută, scrie presa belgiană despre situația celor circa 800 de cetățeni belgieni aflați în Dubai și Abu Dhabi. Fiecare dintre ei este responsabil pentru decizia de a fi mers în acea zonă și pentru costurile pe care aceasta deplasare le implică. Dacă repatrierea ar fi gratuită, există riscul ca anumiți cetățeni să aleagă deliberat destinații cu risca crescut, pentru a beneficia de transport gratuit spre țara lor. Aproape toate țările occidentale au această politică.

Nu este cazul în situația actuală, pentru că Dubai și Abu Dhabi au fost destinații foarte sigure. Este motivul pentru care nici societățile de asigurare nu vor plăti costul repatrierii în acest caz. Polițele de asigurare acoperă repatrierea în situații medicale urgente, nu și în cazul în care turistul se trezește brusc în mijlocul unui conflict. Zborurile de repatriere organizate de companiile aeriene sunt plătite de cetățenii în cauză, însă au un regim diferit. Locurile se ocupa prin coordonarea intre compania aeriană, ambasade și guvernele naționale.

De ce să plătească statul pentru expații care fug de taxe?

Peste toate problemele administrative și politice aduse de repatrierile din zona Golfului, Europa pare a fi lovită și de o revoltă împotriva influencerilor care locuiesc în Emiratele Arabe Unite. Sunt influenceri în Marea Britanie, Germania, Franța, însă au ales Dubai pentru „optimizare fiscală” – fără taxe pe venit. De ce ar plăti statul pentru repatrierea celor care au ales să se expatrieze din rațiuni fiscale, se întreabă unii internauți francezi? Presa franceză încearcă să le explice celor revoltați că nu statul este cel care plătește această repatriere, cel puțin nu integral.

În Marea Britanie, revista conservatoare The Spectator, se lansează într-o diatribă împotriva influencerilor britanici din Dubai. ”Influencer” este un eufemism pentru ”indezirabil pentru orice angajator”, scrie The Spectator. ”Sunt un exemplu extrem al țării noastre ca întreg. Am fost într-o reverie de 80 de ani, crezând că nimic nu ne poate atinge și că merităm acest statut. Am uitat sacrificiul prin care ne-am asigurat libertatea acum 80 de ani, am uitat că pentru asta trebuie să plătim pentru apărare. În anii 1960, Regatul Unit aloca 7% din PIB pentru Apărare, într-o vreme când britanicii erau cu toții mai săraci decât acum. Acum, venitul națiunii se duce pentru a-i ajuta pe cei care cred că suferă de anxietate sau își duc copiii la școală cu taxiul. Influencerii sunt absurzi, însă sunt o reflexie a imaginii noastre, a tuturor”.